Craciun fericit

Fie ca Nasterea Domnului sa va aduca o raza de lumina intr-o lume tot mai mult acaparata de intuneric si fie ca harul Craciunului sa ne daruiasca puterea de a percepe raza de lumina care tocmai se naste pentru ca si noi sa devenim, la randul nostru raze de lumina pentru cei din jur. Craciun fericit!

Anunțuri

Ganduri despre Revolutie (Putin altfel)

Inca de vreo saptamana, tot am avut de gand sa scriu cate ceva despre Revolutia din 1989, despre cei 20 de ani care su trecut si probabil despre urmatorii 20 de ani care se vor asterne tot degeaba peste umerii imbatraniti ai unei Romanii libere inca tinere, dar aveam mereu sentimentul ca orice as scrie ar fi oarecum superfluu, atata timp cat numele oamenilor care au murit atunci si sunt sinonime cu libertatea par a fi instrumentalizate mereu spre scopuri mult prea putin martirice si, probabil, mult prea materiale. In aceste conditii, orice cuvant scris acum despre cei ce au murit atunci pare oarecum o profanare camuflata in spatele unor elogii nesincere.

Acum vreo doua zile mi s-a oferit, insa, un alt subiect care este profund legat de Revolutia din 1989. Sambata, 19 decembrie, la Sala Olimpia din Timisoara a avut loc un concurs de karate. Bine si totusi ce legatura are asta cu Revolutia, ma veti intreba? Foarte simplu. Organizatorii nu au ales data aceasta intr-un mod fortuit, ci au ales aceasta data pentru a marca 20 de ani de cand karate-ul a iesit din ilegalitate. Da, putini stiu, dar pe timpul comunismului karate-ul era interzis. Pentru iubitorii de arte martiale, revolutia din 1989 a insemnat libertate. Daca artele martiale sunt astazi o disciplina destul de iubita in Romania, acest lucru se datoreaza Revolutiei.

Despre timpurile cand iubitorii karate-ului il practicau in clandestinitate nu pot da marturie in prima persoana, intrucat eram prea mic atunci. Insa, ulterior, am tot intrat in contact cu astfel de oameni, care erau nevoiti sa faca antrenamente la 5 dimineata in Padurea verde si in grupuri mici ca sa nu atraga atentia nimanui. In Timisoara a existat un om extrem de devotat karate-ului, si anume maestrul Hari Popovici. Acesta a fost sensei-ul unor oameni care astazi sunt foarte cunoscuti in Timisoara datorita karate-ului, precum Dan Olaru, Dan Deac etc.

Dupa 1989, discipolii lui Hari Popovici au devenit, la randul lor antrenori de karate intr-o noua Romanie in care practicarea artelor martiale nu mai era ilegala. Sunt lucruri mici, uneori insesizabile. Astazi oricine vrea poate merge linistit la sala de karate. Este un gest intrat in normalitatea cotidiana si de aceea riscam sa pierdem din vedere ca acest gest care acum ni se pare normal si banal este de fapt rodul sangelui varsat fara vina. Cu toate neintelegerile si denaturarile care au existat si in lumea karate-ului, cred ca in aceasta sfera sangele martirilor de a Timisoara nu a curs degeaba. Spre deosebire de disputele lumii politice care doresc sa instrumentalizeze Revolutia in scopuri de partid, in lumea karate-ului exista loc pentru un singur sentiment pe care il incearca toti adevaratii practicanti ai artelor martiale: gratitudinea pentru cei care si-au varsat sangele pentru ca noi sa putem merge la sala de karate. Dincolo de acest sentiment de gratitudine, orice cuvant este de prisos!

Regrete

Incep sa regret ca i-am oferit lui Traian basescu votul meu de incredere! Nominalizarea lui Emil Boc in functie de premier mi se pare cu totul nepotrivita pentru tara si, probabil, extrem de oportunda pentru PDL. De ce? Imaginea lui Boc este oricum compromisa, prin urmare, Boc nu este altceva decat un tap ispasitor in capul caruia sa se sparga toate nemultumirile romanilor. Emil Boc nu este capabil sa indeplineasca o asemenea functie, iar acest lucru s-a vazut cu prisosinta in ultimul an.

Fiind pe picior de plecare am apucat sa urmaresc cu au mers negocierile intre presedinte si partidele politice. Am avut senzatia ca acestea nu au fost altceva decat o continuare a campaniei electorale. Traian basescu bate apa in piua cu vointa poporului roman. Ei bine, vointa poporului roman nu este deloc unitara, si faptul ca Basescu este presedinte se datoreaza unei diferente de doar 70.000 de voturi, ceea ce inseamna ca discursul lui Basescu nu are substanta. Nici alegerile legislative din 2008 nu au aratat deloc ca vointa poporului roman ar fi aceea de a fi condus doar de PDL. Prin urmare, trebuie sa recunosc ca Traian basescu greseste amarnic. Amarnic pentru noi, nu pentru el.

Sincer, speram intr-o oarecare maturitate a lui Traian basescu. Chiar daca varianta cu Crin Antonescu premier nu putea avea sorti de izbanda, lucru ce mi se pare normal pana la urma, credeam ca presedintele va numi un premier independent pe placul liberalilor. Nu a facut asa, si denota, din nou, ca nu este un presedinte echidistant.

In aceste conditii salut optiunea PNL-ului de a ramane in opozitie. Cred ca este solutia cea mai buna. Sper sa nu existe, insa, neintelegeri si ssciziuni in partid.

Victoria lui Basescu incepe sa-mi lase un gust amar.

Incredibil: Berlusconi lovit cu pumnul in fata la un miting electoral

Soc in Italia dupa ce duminica seara, premierul italian Silvio Berlusconi a fost lovit cu pumnul in fata de un protestatar. Incidentul a avut loc la Milano, in Piazza Duomo. In urma loviturii, Berlusconi a cazut la pamant cu fata insangerata. Garda de corp a premierului l-a scos imediat din multime intr-o masina care l-a dus la spitalul San Raffaele, informeaza ANSA.

Politia l-a retinut imediat pe atacator si l-a scos din multimea furibunda care dorea sa-l linseze. Este vorba de Massimo Tartaglia, barbat in varsta de 42 de ani fara antecedente penale dar cu probleme psihice destul de grave pentru care era tinut sub observatie. Din primele cercetari rezulta ca Tartaglia nu este membrul vreunui grup de contestatari ai premierului italian.

La spitalul San Raffaele, Silvio Berlusconi a declarat ca nu a patit nimic grav. Din primele cercetari ale medicilor rezulta insa ca premierul italian a suferit o fractura la un dinte superior si o fractura a septului nazal. Berlusconi a fost mereu constient si va fi tinut sub observatie timp de 24 de ore.

Update 1: Presedintele Republicii italiene, Giorgio Napolitano a condamnat cu fermitate gestul de agresivitate la care a fost supus Silvio Berlusconi. De mentionat este faptul ca Napolitano este unul dintre cei mai mari adversari politici ai lui Berlusconi.

Update 2: Reactiile oamenilor politici din italia curga lant in aceste momente, dupa ce premierul italian Silvio Berlusconi a fost lovit violent cu pumnul in fata in cadrul unui miting electoral organizat la MIlano.

Bossi, presedintele partidului de extrema dreapta „Lega Nord”, formatiune ce face parte in Popolo della Liberta, a declarat ca acest act de violenta indreptat impotriva premierului este un act terorist.Gianfranco Fini a catalogat gestul de violenta drept unul grav. Schifani, presedintele Senatului, a declarat ca acest eveniment este o ofensa la adresa italienilor. La Russa, ministru in cabinetul lui Berlusconi, a declarat ca acest eveniment este rodul unei politici a urii, aratand degetul spre Patidul Democrat, principala formatiune de centru-stanga din Italia, partid care a criticat vehement si in repetate randuri masurile cabinetului Berlusconi. Presedintele PD, Bersani, a carecterizat gestul de violenta drept fiind unul „incalificabil”. Cele mai multe fuorir le-a starnit Di Pietro, liderul formatiunii de stanga „Italia dei Valori” care a declarat ca gestul trebuie condamnat, dar ca acest gest isi are originea in nemultumire pe care guvernul Berlusconi o creeaza printre italieni.

Update 3:Incep sa apara informatii contradictorii. Initial s-a declarat ca Silvio Berlusconi a fost lovit de un obiect contondent aruncat din multime. Ulterior, ANSA a notat ca premierul italian a fost lovit cu pumnul. Ultima informatie aparuta pe aceeasi agentie de stiri, arata ca premierul italian ar fi fost lovit cu o miniatura a domului din Milano, obiect care poate fi cumparat de la orice magazin de souveniruri.

Update 4: Pe numele lui Massimo Tartaglia s-a eliberat un mandat de arestare, acesta fiind arestat imediat dupa interogatoriul la care a fost supus la sectia de politie. In cele din urma, Tartaglia l-a lovit pe Berlusconi cu o miniatura a domului din Milano, fapt confirmat atat de catre Politie cat si de catre anumiti martori oculari care se aflau langa Silvio Berlusconi la momentul agresiunii. Tartaglia avea asupra sa si alte obiecte asemanatoare, precum si un spray lacrimogen.

Upate 5: Dupa cum era de asteptat pe postul de televiziune RaiUno se discuta intens despre evenimentele de astazi. Intr-un interviu, un colaborator al lui Silvio Berlusconi a declarat ca premierul italian a avut anumite premonitii ca ceva avea sa se intample.

Pe de alta parte, in Italia s-a instaurat, de cateva saptamani, o tensiune extrem de mare intre PDL, partidul care se afla la guvernare si il are ca leader pe Berlusconi si partidele de stanga. Si in Italia se poate observa o serioasa polarizare a societatii pe pozitii extreme. Acum cateva saptamani pe Facebook a fost deschis un grup de discutii intitulat „Uccidiamo Berlusconi” (Sa-l ucidem pe Berlusconi). Grupul a a adunat aprox 25.000 de membrii in doar cateva zile. Intre timp, grupul a fost inchis de catre responsabilii Facebook.

Viata amoroasa tumultoasa a premierului italian si posibilele contacte cu Cosa Nostra sunt doar doua dintre acuzele aduse recent lui Silvio Berlusconi.

Update 6: Gestul lui Massimo Tartaglia a avut un imens rasunet in lumea internetului. Atat pe facebook, cat si pe twitter, s-au format adevarate echipe pro-Tartaglia si contra-Tartaglia, noteaza ANSA. Unii dintre cei care sustin gestul violent comis astazi la MIlano il considera pe Tartaglia omul anului. Daca Massimo Tartaglia pare a avea reale probleme psihice, grupurile care il aclama sunt constituite de oameni teoretic normali, ceea ce confera intregului eveniment o aura mult mai tragica.

Spre exemplu, cineva a creat un profil de om public cu numele de „Massimo Tartaglia”. Acel profil are deja 32.000 de fani, la 5 ore de la incident. (pentru cei ce aveti deja cont pe facebook, puteti da click AICI ca sa vizualizati profilul). Un alt profil asemanator contine o poza de profil cu Silvio Berlusconi insangerat alaturi de urmatorul text: „I had a dream. Grazie Massimo Tartaglia”. Acest profil are deja 8000 de fani. (Vezi AICI). Tot pe Facebook s-a deschis si un grup de discutii dedicat lui Massimo Tartaglia, grupa in care s-au inscris pana acum peste 300 de membrii. (Vezi AICI).

Update 7: Vaticanul a luat pozitie fata de incidentul de astazi in urma caruia premierul italian Silvio Berlusconi a fost lovit cu o miniatura a domului din MIlano prin purtatorul de cuvant Federico Lombardi. Acesta a declarat: „Este un act extrem de grav care trebuie privit cu multa preocupare, intrucat evidentiaza riscul ca violenta verbala sa se transforme in violenta fizica. Orice tip de violenta trebuie condamnat fara retinere de toate formatiunile politice”. (Sursa: Notizie.tiscali)

Update 8: Stirea despre atacul suferit de premierul Silvio Berlusconi a facut inconjurul lumii si se afla pe prima pagina a marilor gazete din intreaga lume. In Italia stirea a fost propagata chiar si pe editiile on-line ale unor ziare sportive extrem de cunoscute, precum Gazzetta dello Sport.

PNL-ul si poker-ul electoral

Dupa primul tur al alegerilor prezidentiale am considerat ca optiunea cea mai buna a PNL-ului este aceea de a ramane in opozitie, cu conditia sa actioneze responsabil si sa dovedeasca, din postura unui partid de opozitie, ca este realmente preocupat de binele romanilor, adica de binele comun si nu de binele individual. Privind retrospectiv nu ezit sa recunosc ca folosirea termenului de „opozitie” poate nu a fost un demers prea reusit. Interpretand critic ultimile saptamani, cred ca ideea de „partid neutru” era cea mai potrivita.

Intre aceste doua concepte nu exista o diferenta substantiala, ci una accidentala. Pastrandu-se neutralitatea si refuzand sa sustina activ unul dintre cei doi candidati ramasi in cursa, PNL-ul s-ar fi aflat astazi intr-o pozitie extrem de avantajoasa. Avantajoasa partid si, as indrazni sa spun, avantajoasa pentru stabilitatea politica pe care ne-o dorim cu totii.

Ipotetica neutralitate a PNL-ului nu ar fi contat prea mult in dinamica turului doi, intrucat alegatorii lui Crin Antonescu s-au impartit, oricum, in doua tabere egale, jumatate votandu-l pe Mircea Geoana si jumatate votandu-l pe Traian Basescu.

Daca PNL-ul ar fi devenit o mica Elvetie a politicii romanesti, chiar si numai pentru doua saptamani, si nu s-ar fi angajat intr-o campanie intensa anti-Basescu, acum putea negocia cu PDL-ul intrarea la guvernare cu obrazul curat. Cum PNL-ul a ales, insa, alianta cu PSD, nu putem decat sa observam ca orice tentativa de negociere cu PDL este considerata, din principiu, un act de demagogie si ipocrizie.

Prin urmare, PNL-ul se afla acum intr-o postura extrem de dezavantajoasa pentru propriul viitor. Daca alege sa ramana in opozitie, cel mai probabil va exista o noua scindare in partid care-l va avea ca protagonist pe Calin Popescu Tariceanu. Astfel, partidul s-ar injumatati practic si la viitoarele alegeri ar reusi, in cel mai bun caz, sa adune 10%. Daca, in schimb, PNL-ul decide sa negocieze cu Traian Basescu formarea unui guvern, se va discredita ca partid si va suferi o foarte serioasa lovitura de imagine, lucru ce ar duce, din nou, la o scadere drastica a reprezentarii in Parlament dupa viitoarele alegeri legislative. Oricum ar fi, in contextul actual, orice actiune a PNL-ului va avea consecinte grave asupra viitorului sau ca partid, lucru care putea fi evitat daca PNL-ul ramanea neutru.

Am putea compara intreaga campanie electorala cu o partida de poker extrem de stransa si tensionata. O partida de poker la care jucatorii prefera sa-si acopere ochii cu ochelari de soare pentru a nu da in vileag, prin privire, cartile ce le are in mana. Traian Basescu, un jucator experimentat. Crin Antonescu fragil, perisabil, emotionat, depasit oarecum de miza jocului. Cartea alegerilor prezidentiale care a aparut pe masa nu i-a fost favorabila jucatorului Antonescu.  Totul trebuia sa se decida la ultima carte. Antonescu nu avea in mana nimic, nici macar o simpla pereche. Singura sa sansa ar fi fost aceea a unei ultime carti norocoase care l-ar fi pus in postura unui jucator care si-a completat chinta la ultima carte. Sansele sunt mici. Unii jucatori s-ar fi retras de la masa.

A aparut pe masa si a cincea carte: cartea Mircea Geoana! Cu aceasta carte Antonescu si-a completat chinta si a avut un moment de fericire pe care Traian Basescu l-a observat desigur, dar fiind jucator experimentat nu a schitat niciun gest. A fost apoi momentul pariului. Fiind fericit si sigur pe chinta din mana, Antonescu a mers pe varianta „All in”. A pariat totul: viitorul sau politic, viitorul partidului pe care il conduce, viitorul Romaniei. Basescu nu s-a retras si a spus prezent pariului lui Antonescu, nu inainte de a-i arunca, insa, un zambet compatimitor.

Deznodamantul partidei a fost extrem de tensionat si interzis cardiacilor. Crin Antonescu si-a etalat pe masa chinta sa intinzandu-si deja mana spre pot-ul pus in joc. Bucuria sa transformat, insa, in drama atunci cand Basescu, cu miscari lente, sigure si seci a pus pe masa o frumoasa chinta roiala, urmata de o iesire emotionala justificata dupa o asemenea partida: „V-am ciuruit”.

Viitorul Romaniei s-a decis, astfel, la o partida de poker electoral. O partida la care Basescu a demonstrat ca este un vulpoi batran si norocos, in timp ce Antonescu si-a aratat varsta politica mult prea frageda pentru un astfel de joc. Daca s-ar fi retras din joc, acum mai putea juca o partida. Nu a facut-o, iar acum nu mai poate juca. In cel mai bun caz poate fi jucat de altii, indiferent ca acesti „altii” poarta numele de Traian Basescu, Mircea Geoana sau Calin Popescu Tariceanu.

Despre sistemul mafiot „Catalin Voicu” (de Sorina Matei)

Preiau un articol interesant de pe blogul jurnalistei Sorina Matei.

„Important este că azi, sinistrul personaj a fost ridicat de DNA de acasă, „în faţa vecinilor”. Cel puţin el aşa a declarat… Mi se pare culmea şi poate lumea a uitat, dar eu sigur nu. Sinistrul Voicu stă fix lângă Palatul Cotroceni. Deci la ora aia, vecinii nu erau acasă…Erau la Bruxelles.

În fine, părerea mea e că toată această măreaţă operaţiune trebuia să se întâmple mult mai demult. Acest om nici nu trebuia să fie în Parlamentul României. Nici în Senat, nici în Camera Deputaţilor. Şi nici în Palatul Cotroceni pe vremea lui Ion Iliescu. Trăieşte din şantaj, trafic de influenţă, manevrare de dosare şi informaţii importante, clasificate şi secrete despre oameni foarte importanţi, legături cu lumea intelopă, cu crima organizată şi cu servicii speciale extrem de ciudate, interesante, dar şi periculoase . Asta a făcut, asta face şi asta va face toată viaţa. Din punctul meu de vedere, Voicu este un capitol închis.

Dar poate vă întrebaţi ce importanţă are săltarea lui Voicu de către DNA în toată această perioadă? Păi, are…Bineînţeles că are. Pentru că Voicu este „legătura”. Legătura dintre unele personajele politice şi tot ce e mai groaznic. Acel groaznic ce stă în spatele lor.

Păi s-o luăm băbeşte. Despre cine vorbim? Spune chiar sinistroşenia de Voicu. Şi telefoanele pe care el singur, singurel le-a dat atunci când a fost săltat de acasă, de lângă Palat.

Mircea Geoană. Liderul PSD Mircea Geoană a fost sunat, vineri dimineaţă, de senatorul PSD Cătălin Voicu, când fost ridicat pentru a fi dus la DNA, dar nu a fost înştiinţat oficial, ca preşedinte al Senatului, în vederea unei aprobări pentru eventuala reţinere a acestuia, au declarat surse din partid. Potrivit surselor citate, Cătălin Voicu l-a sunat Geoană după ce a fost reţinut de DNA. (Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 13.16)

Viorel Hrebenciuc. Liderul deputaţilor PSD, Viorel Hrebenciuc, a declarat, vineri, la sediul central al partidului, că a fost sunat în cursul dimineţii de senatorul PSD Cătălin Voicu, acesta spunându-i că a fost „săltat” de pe stradă „ca un infractor”. „Mi-a spus că a fost săltat de pe stradă ca un infractor. Or, el este senator al României şi nu putea fi reţinut decât dacă era un flagrant sau o chestiune de acest gen. Altceva nu ştiu”, a spus Hrebenciuc. Întrebat dacă Voicu i-a oferit detalii despre situaţia sa, deputatul PSD a răspuns: „Nu mi-a spus altceva decât atât, nu ştia nici el motivul. Mi-a spus că i-a fost oprită maşina, că a fost scos afară din maşină cu forţa”. (Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 13.45)

Marian Vanghelie. Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, vineri, că l-a sunat pe senatorul PSD Cătălin Voicu, după ieşirea de la DNA, în cadrul convorbirii acesta transmiţându-i că „lucrurile sunt complicate” şi că ar trebui să vorbească mai puţin, pentru a nu cădea suspiciuni şi asupra lui. Întrebat, iniţial, dacă aducerea lui Voicu la DNA a avut legătură cu dosare de la MAI, Vanghelie a precizat că nu ştie despre ce este vorba şi că nu a vorbit cu Voicu. „Nu ştiu despre ce este vorba, că nu am apucat să vorbesc cu dânsul”, a spus Vanghelie. Întrebat punctual dacă a vorbit vineri cu Voicu, Vanghelie a revenit şi a precizat că a avut o convorbire telefonică cu acesta.(Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 17.17)

Dumitru Venicius Iliescu (Mitică Iliescu). “Si generalul Dumitru Iliescu, fost sef al SPP, afirma ca aducerea lui Catalin Voicu la DNA reprezinta „un semnal dat membrilor Curtii Constitutionale”.El sustine ca a fost informat ca la PDL s-a discutat „sa se faca absolut tot ce e posbil ca Basescu sa iasa in fata lui Geoana cu cel putin 50 – 60.000 de voturi”.”Am informat stafful de campanie al lui Mircea Geoana sa ia masurile necesare pentru ca se incearca fraudarea alegerilor„, a spus Mitica Iliescu, care a adaugat ca si el a fost monitorizat un an si jumatate pentru atentat la siguranta nationala”.(Hotnews, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 16.32)
Nu, zău? Dar ce treabă avea Mitică Iliescu cu stafful de campanie al lui Mircea Geoană? Nu putea să stea liniştit, pe domeniul său de la Mogoşoaia, cu slugile şi căprioarele lui? Sau poate monitorizarea l-a neliniştit şi mai mult… Mda..

Vă întrebaţi ce-i leagă pe toţi aceşti oameni? Banii, puterea, informaţiile, serviciile, dosarele, şantajul, cămătarii, lumea interlopă şi, în general, tot ce e mai subteran în lumea subterană social-democrată. Repet, în caz că cineva a uitat.

Care-i ierarhia?

Mitică Iliescu – capul.

Cătălin Voicu– unul din executanţii lui şi cea mai strânsă legătură a lui Mitică cu PSD.

Marian Vanghelie– unul din executanţii lui Cătălin Voicu şi, indirect, ai lui Mitică Iliescu.

Viorel Hrebenciuc– al doilea executant al lui Mitică Iliescu.
Mircea Geoană– un om care a vrut să câştige puterea în România şi care a avut nevoie de toate aceste personaje, bazându-se foarte mult pe ele. Este încă preşedinte al PSD.”

Observatiile mele:

1. Articolul este scris de Sorina Matei, o jurnalista care lucreaza momentan pentru Antene!!1 (informatie preluata de pe blogul ei.)

2. Sunt convins ca astfel de sisteme mafiote exista si in PD-L. Mi-as dori insa ca in urmatorii 5 ani organele competente sa-i bage la racoare pe toti PSD-istii implicati in asemenea sisteme, dupa care sa vina la putere PSD-ul si sa faca asijderea cu mafiotii din PDL. Poate asa vom scapa definitiv de figurile dubioase care populeaza scena politicii romanesti, ca Videanu, Berceanu, Udrea, Catalin Voicu, Hrebenciuc etc.

Dezbatere: creionati portretul „intelectualului public”

Dragi cititori,

Dupa cum bine stiti, ieri a aparut in presa un interviu extrem de controversat pe care Horia Roman Patapievici l-a acordat unei gazete spaniole. Una dintre afirmatiile forte facute de domnul Patapievici a fost aceea conform careia lui Traian Basescu i s-ar fi oferit o caseta cu un film in care „MIrcea Geoana primea un sex oral”. Despre aceasta afirmatie au curs rauri de cerneala in presa si in blogosfera, drept pentru care nu doresc sa dezvolt acest subiect.

O alt aspect interesant al interviului este faptul ca domnul Patapievici s-a auto-declarat „INTELECTUAL PUBLIC”. As dori ajutorul vostru pentru a creiona portretul „intelectualului pblic”. Ce este acela? Cum se manifesta? Cine stabileste criteriile conform carora o persoana este intelectual public sau nu? Patapievici este intelectual public, dar Neagu Djuvara sau Lucian Boia nu sunt si ei intelectuali publici?

Va provoc sa dati raspunsuri sau sa cautati mai multe intrebari. Scrieti comentarii in care sa definiti, sa explicati, sa judecati ce este acela un intelectual „public”. Sunteti de acord cu incluerea lui Patapievici in aceasta categorie? Exprimati-va pur si simplu parerea.

Dupa cateva zile voi sintetiza interventiile voastre intr-un portret robot al intelectualului public!

Update: O definitie in limbaj patapievician a venit de la „daniela”:

ESTE UN LIMBIST ORAL CARE ISI EXPRIMA EXHAUSTIV PUPINBASISMELE NASCUTE DINTR-O AMPLA EXPUNERE A DOSULUI CU CARE SE PREZINTA IN FATA NOASTRA GENERAND ELOGII ADMIRATIVE CELOR CE NU AJUNG LA DOSUL ATOTPUTERNIC.

Cred ca daca Patapievici ar privi putin din afara sa si ar incerca sa defineasca acest concept ar emite o definitie ca aceasta. Felicitari Danielei.