Intelectualii si libertatea interioara

Cand soarele va fi apus deja peste ziua de 6 decembrie pecetluind viitorul ceţos al unei Românii mult prea aplecată spre scandal şi senzaţional, fantasmele trecutului se vor sălăşlui pentru încă 5 ani printre noi toţi, probabil fără ca noi să ne dăm seama. Sub mantia minunată a sfântului Nicolae o parte a românilor va exulta, alta va pleca fruntea, iar majoritatea românilor vor rămâne pe cap cu aceleaşi probleme ca şi înainte. Noaptea dintre 6-7 decembrie va fi o veritabilă noapte a sufletului, când firile mai deschise către meditaţie îşi vor face o introspecţie în sfârşit obiectivă, vor contempla abisul în care au căzut pentru a putea spera în mâna puternică a sfântului Nicolae care să-i călăuzească din nou la lumina soarelui.

Momentan ne aflăm cu toţii în peştera ignoranţei, cea conturată atât de frumos de Platon. Suntem prinsi in nimicurile aceste campanii electorale certandu-ne pentru formele ce le vedem proiectate pe pertele peşterii. Pentru unii, formele par mai portocalii, pentru alţi sunt, dimpotrivă, roşiatice. Suntem prinşi în mecanismul unei determinări fatidice care se exprimă secvenţial prin apartenenţa, uneori inconşitentă, dar aproape mereu funamentalistă, la unul dintre grupurile care dispută cu elocinţă culoarea umbrelor de pe perete. Un mecanism care nu lasa loc de libertate interioară.

Despre libertate este vorba, mai mult, despre libertatea interioară a intelectualului care ar trebui sa fie motorul principal al evolutiei unui neam spre o lume mai bună, spre un popor educat, spre gustul armoniei. Referitor la această libertate interioară a intelectualului, Andreo Pleşu scrie următoarele cuvinte în Dilema Veche: „Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O să ziceţi că aşa e jocul („în doi, în trei, în cîte cîţi vrei“), dacă te hotărăşti să intri în el. Poate. Dar există riscul, pentru jucători, să-şi piardă libertatea interioară”.

Da, l-am citat pe Andrei Plesu şi prin aceasta m-am compromis deja în faţa celor care susţin înfocaţi că umbrele ce le văd pe peretele peşterii sunt roşiatice. Probabil unii dintre ei vor citi aceste cuvinte, profetice aş îndrăzni să spun, fierbând de revoltă şi resentiment, acuzându-l pe Andrei Pleşu de demagogie şi pe mine de rea voinţă. Şi totuşi, Andrei Pleşu este singurul intelectual asociat cu Traian Băsescu care are încă libertatea interioară de a spune lucrurilor pe nume, de a nu vedea în fiecare declaraţie a Preşedintelui o victorie, de a nu conferi oricărui gest prezidenţial o conotaţie salvifică. În articolul citat, Anrei Pleşu vorbeşte despre obiectivitate. Desigur, obiectivitatea nu poate fi niciodata perfecta, dar totusi nu ezita sa surprinda defectele lui Basescu şi faptul că întreaga situaţie politică românească este o dezamăgire.

Revenind la libertatea interioară a intelectualilor, nu mă sfiesc să afirm că aceasta este redusă la minim în cazul unor persoane precum H-R. Patapievici sau Vladimir Tismaneanu. Odată cu această remarcă mi-am ridicat în cap şi tabăra celor care văd pe perete umbre portocalii. Voi argumenta însă. Spre deosebire de Mircea Badea care îl denigrează pe Patapievici cum i se iveşte o minimă ocazie, eu il apreciez foarte mult pe domnul Patapievici pentru ceea ce a scris. Il apreciez pentru Omul recent, pentru Zbor în bătaia săgeţii, pentru Cerul văzut prin lentilă, pentru Ochii Beatricei, pentru dialogurile şi intervenţiile din Sensuri metafizice ale crucii, dar îi dezaprob cu hotărâre pentru activitatea propagandistică de susţinere a lui Traian Băsescu. Am adesea impresia că Patapievici a devenit un fel de avocat din oficiu care trebuie să ia tot la două zile o poziţie publică de susţinere al lui Băsescu. Spre deosebire de Plesu, Patapievici nu si-a permis nicio clipa sa-l critice pe Traian Băsescu, să-l mustre, să-i explice că lucrurile stau altfel. Politicianul ar trebui sa fie cel care sa ia aminte la cuvintele intelectualului si nu intelectualui la inrumarile politicianului. Această inversiune perversă de roluri este semnul pierderii libertăţii interioare.

Cand intelectualul îşi pierde libertatea interioară nu mai există dezbatere de idei, ci doar sensibilitati. Atunci când intelectualul îşi piere libertatea interioară, tot poporul regreseaza pentru ca în mentalul colectiv intelectual devine politicianul (chiar dacă nu a citit nici 3 carti) in timp ce intelectualul este vazut ca o piesă de decor. Educaţia, cultura, înţelepciunea nu mai sunt atunci valori pe care poporul să-şi dorească arzând să le urmeze, pentru că nimeni nu şi-ar dori să fie doar o marionetă. Prin urmare, când intelectualul îşi pierde libertatea interioară, poporul îşi piere apetitul pentru cultură şi întreaga societate se află într-un regres continuu. Valorile devin non-valori şi anormalitatea devine normalitate.

Nu înţelegem deloc miza acestui joc. Andrei Pleşu şi-a dat seama că este o miză aproape inefabila. Un fel de totul sau nimic. UN fel de ruleta ruseasca cu un revolver cu 6 gloanţe. În acest context, nimeni nu are de câştigat, nici Băsescu, nici Geoană, nici cei care văd pe peretele peşterii umbre portocalii şi nici cei care văd umbre roşiatice. Acest joc halucinant în care intelectualii îşi pierd libertatea interioară este atât de pervers încât ne dă tuturor impresia că ne poate oferi o lume mai bună. Acest joc ne promite totul, nu ne dă nimic, dar ne ia totul! Ne ia fărâma de divinitate pe care o avem în noi: libertatea interioară.

Slondaj de opinie turul doi al alegerilor prezientiale (6 decembrie)

Cum mai este doar o saptamana pana la algerile din 6 decembrie, este timpul sa luam din nou pulsul electoratului :).

Succesele Romaniei – Dacian Ciolos comisar european

Sunt obosit. Am avut o zi foarte grea. Am reusit sa deschid calculatorul doar acum seara. DIncolo de toata murdaria campaniei electorale am gasit si o stire care m-a bucurat, si anume numirea lui Dacian Ciolos in functia de comisar european pentru Agricultura. Nu credeam ca se va intampla asta. Credeam intr-un blat facut in favoarea Irlandei. Credeam ca Irlandei i-a fost promis acest post pentru a face lobby pozitiv cetatenilor irlandezi pentru a vota la referenum in favoarea tratatului de la Lisabona. M-am inselat.  Cred ca acesta este un succes al Romaniei, un succes al diplomatiei romanesti si, trebuie sa recunosc, un succes al lui Basescu. Stiu, sustinatorii coalitiei anti-basescu imi vor sari in cap. Dar acesta este adevarul.

Am avantajul de a fi neutru acum. Nu-l sustin nici pe Geoana, nici pe Basescu, din simplul motiva ca, pentru mine, intre cei doi nu exista un rau mai mic. Sunt doua rele la fel de mari.

Desigur, aceasta numire a venit intr-un moment cheie pentru Romania: campania electorala. Cu siguranta, aceasta numire va fi instrumentalizata electoral (poate a fost deja dar since rnu am apucat si nici nu am chef sa citesc toate site-urile de stiri si de campanie ale candidatilor). Si, din nou, vorbind obiectiv, mi se pare mult mai normal sa instrumentalizezi in scoprui electorale o astfel de numire decat un film care poate fi (sau chiar este dupa cum multi au demonstrat) o facatura.

Sa facem un bilant al ultimelor doua zile. Coalitia anti-Basescu ataca printr-un film indoielnic. Basescu contraataca printr-o numire europeana. AVANTAJ BASESCU as zice. Mare avantaj! Cred ca rezultatele din 6 decembrie s-au jucat in aceste 2 zile. Sustinatorii lui Basescu pot sufla usurati. Coalitia anti-Basescu s-a sabotat singura.

Reiterez faptul ca, din punctul meu de vedere, singura parte negativa acestui film este reactia lui Basescu de la realitatea TV, care, de fapt, a justificat lovirea atunci cand esti injurat. Daca toti am face asa, cred ca jumatate dintre romani ar trebui sa fie la spital :).

Sa ne bucuram totusi de numirea lui Dacian Ciolos. Avand un comisar european la agricultura poate se va misca ceva si in agricultura romaneasca. Banuiesc ca accesarea unor fonduri europene pentru agircultura este acum mai accesibila. Sa fie intr-un ceas bun!

Traian Basescu loveste un copil

DIn ciclul „ce a invatat Traian Basescu pe mare” va propun urmatorul „file video” (vorba domnului Stan, care ma exaspereaza) in care Traian Basescu loveste un pusti.

Chiar stateam si ma ganeam oare ce dezvaluiri socante vor mai aparea in aceasta campanie electorala. Acest video depaseste cu mult toate scenariile pe care mi le-am imaginat. INtr-adevar, o prestanta de Presedinte, un presedinte care a facut o alianta cu poporul! Chiar il mai vreti inca 5 ani?

 

P.S. Insusi Basescu este convins ca nu mai are cum sa prinda un mandat. Si-a facut prea multi dusmani. Dupa ce va pleca de la Cotroceni si va fi renegat chiar de proprii sai colegi de partid as propune ca viitorul presedinte al Romaniei sa organizeze o gala K1 in care Traian Basescu sa-l infrunte pe Sammy Schilt ca sa ne arate tuturor calitatile sale de luptator.

Cliseele electorale

Citind cam tot ceea ce misca referitor la campania electorala si la discursurile politicienilor sesizez abundenta uno clisee care la inceput mi s-au parut demagocice, apoi au inceput sa ma enerveze si acum ma fac sa zambesc cu compasiune, dandu-mi seama ca pe politicienii nostri nu ii duce capul mai mult. Pur si simplu nu ii duce, sunt gramada. Singurul lucru de care sunt capabili este sa repete obsesiv aceasi placa de gramofon care deja cred ca incep sa lase zgarieturi pe creierul romanilor.

Traian Basescu bunaoara o tine sus si tare cu mogulii si cu experienta sa de comandant. In fiecare zi are cel putin o declaratie de presa in care spune despre moguli si despre ce a invatat el pe vas.

In tabara PNL s-a incetatenit cliseul „minciunii sfruntate”. La orice declaratie a lui Basescu, Boc si compania urmeaza o declaratie a unui liberal care spune ca totul este o „minciuna sfruntata”. Aceeasi placa am auzit-o la Orban, Antonescu, Mihai Voicu Tariceanu.

Basescu dictator, este un alt cliseu extrem de folosit de coalitia anti-Basescu. Nu trece zi sa nu auzim aceasta sintagma la unul dintre liderii PNL sau PSD.

Apel: domnilor politicieni mai deschideti cate un dictionar si mai veniti cu vreun sinonim. Schimabti placa. De „side A” ne-am saturat deja. Vrem sa vedem ce putem asculta pe „side B”

Update: Poate sunt putin paranoic dar am impresia ca incep sa fiu plagiat. Citesc bunaoara pe Hotnews un articol despre cliseele anti-Basescu. Spre deosebire da domnul Popescu, care se dovedeste a nu fi altceva decat un „postac de serviciu” care trebuie sa isi faca norma, eu am avut bunul simt sa fiu obiectiv si sa observ cliseele din toate taberele. Domnule Popescu, va plateste bine Basescu? Poate as fi si eu interesat.

Contextul politic romanesc. Solutia Mircea Geoana

Parafrazand unele postari ale unui fost coleg, echipa Cel care striga in putie (adica eu), va propune cu bucurie o replica avizata la un articol postat ieri si intitulat Pacatele PNL-ului. Replica vine din partea unui fost coleg de liceu si foarte bun prieten, Axente Indrei absolvent al Facultatii de Stiinte Politice si al unui master in „integrare politica europeana”.

Contextul politic romanesc. Solutia Mircea Geoana (sau Scufita rosie – titlu la fel de potrivit)

de Axente Indrei


„PNL ar avea nevoie de putina demnitate, nu de compromisuri. Demnitatea ar creste cota partidului, in timp ce compromisurile o scad drastic”. Asa concluziona bunul meu prieten Dan analiza asupra viitorului politic al PNL-ului. Daca am trai in orice alta tara membra a Uniunii Europene, as fi in totalitate de acord cu aceasta viziune, dar pentru ca traim in Romania si Romania e intotdeauna „simply surprising” (cum spune clipul realizat pe bani publici de catre Doamna Udrea) imi asum o perspectiva diferita asupra starii de fapt in care se afla politca mioritica, perspectiva pe care o voi argumenta in cele ce urmeaza:

In opinia mea cauzele principale ale debandadei actuale din politica romaneasca sunt:

a) Sistemul electoral.

b) Sistemul de partide politice.

c) Cultura politica a politicienilor dar si a cetatenilor.

Primele doua sunt interdependente si pot fi modificate foarte usor, in schimb adevarata hiba a politicii romanesti este lipsa de cultura politica, atat a celor care ne reprezinta, dar in special a oamenilor de rand.

Sistemul electoral, desi schimbat recent nu a produs nicio modificare a sistemului de partide, ba mai mult a reusit sa cristalizeze ceea ce, Pierre Brechon numeste un sistem de „doua partide si jumatate”, in care acea jumatate este numita „partidul balama”, cel care deschide si inchide portile guvernarii. Pana in anul 2000 sistemul partinic romanesc putea fi caracterizat drept un sistem multipartidist cu partid dominant. De la alegerile din 2000 rolul de partid balama a fost jucat pe rand de: UDMR, PRM, iar odata cu alegerile din 2008 este randul PNL-ului sa devina „domnisoara tanara, frumoasa si extrem de atragatoare” pentru cei doi mastodonti politici: PDL si PSD.

Insa asa cum am afirrmat anterior schimbarea sistemului electoral (intr-un sistem uninominal in doua tururi de scrutin) si implicit a celui partinic sunt niste obiective prea putin interesante si prea usor de atins pentru politicienii nostri. Adevarata problema rezida in lipsa culturii politice care se manifesta pe de-o parte la politicieni (de ex prin omitrea unei institutii importante precum co-abitarea), precum si la cetatenii de rand (care prefera fie absenteismul, fie sa-si vanda optiunea pentru niste promisiuni si niste fărâmituri). In aceste conditii, daca tu ca persoana nu esti demn sau iti vinzi demnitatea, cum poti pretinde de la un politician roman sa fie demn? Politica la noi in tara reprezinta, nu arta negocierii, ci arta compromisului; de aceea eu nu pot sa-l condamn pe Crin Antonescu pentru ca a incheiat un acord cu Mircea Geoana, invocand din nou, ca multi altii inaintea lor….BINELE SI INTERESUL NATIUNII. In Romania nu exista doctrine, ci persista doar interese…traseismul politic este sport national…multi se culca seara liberali si se trezesc dimineata socialisti pentru ca seara sa adopte o pozitie nationalista. De aceea nu pot considera acordul PNL-PSD drept o struto-camila, ci drept un act de normalitate in anormalitatea romaneasca. Scenarii exista si pot fi conturate in orice secunda cu privire la viitorul acestui pact, iar eu va propun 4 scenarii, luand in considerare si propunerea lui Dan, ca PNL sa faca „opozitie constructiva”:

1. Mircea Geoana castiga alegerile, PSD-PNL-UDMR formeaza un guvern condus de Klaus Johannis si pun in aplicare programul guvernamental, care va scoate Romania din criza politica si in special din criza morala in care se afla. Acest scenariu este cel mai fericit, iar in mod cert castigatorii vor fi PSD si PNL, iar marele perdant va fi Traian Basescu, care va avea atat probleme cu justitia, cat si cu propriul partid care s-ar putea sa-l renege.

2. Al doilea scenariu, Mircea Geoana castiga alegerile, PSD-PNL-UDMR formeaza un guvern condus de Klaus Johannis, pun in aplicare programul guvernamental, care insa va da rateuri, neintelegerile intre parteneri vor determina caderea guvernului si foarte probabil alegeri anticipate. Perdantii acestui scenariu vor fi in mare masura PNL si in mai mica masura PSD (datorita aparatului de vot), iar castigatorul va fi in mod cert Traian Basescu.

3. Al treilea scenariu este cel propus de Dan, si anume ramanerea PNL-ului in opozitie. Argumentul sau principal este ca o opozitie constructiva va spori procentajul si credibilitatea partidului. Repet, daca am trai intr-o tara normala, as achiesa ideii, traind insa in Romania…trebuie sa expun 2 lucruri foarte importante: reactia opiniei publice, care in cazul in care PNL ar sustine initiativele unui partid condus de Traian Basescu ar fi facut cu ou si otet si acuzat de tradare, poate chiar de multi dintre votantii sai (acest lucru se datoreaza in principal lipsei de cultura si de educatie politica) si dorinta unor lider PNL de a ajunge la putere. Stim bine ca in tara campaniile sunt sustinute de sponsori, care la final trag linie si isi cer partea din ciolan. Ori in acest caz ramanerea PNL in opozitie este la fel de neproductiva electoral ca si cea ca PNL sa mearga alaturi de PSD si sa rateze obiectivele asumate in fata populatiei. Lipsa de finantare ar conduce la multe dezertari din partid si chiar la scindarea partidului asa cum s-a mai intamplat in diverse randuri.

4. Al patrulea scenariu, Traian Basescu castiga al doilea mandat. Scenariu apocaliptic din punctul meu de vedere. Dupa cum stim Basescu va dizolva Parlamentul va organiza alegeri anticipate, pe care chiar daca PDL nu le va castiga va gasi un nou „loophole constitutional” prin care va propune un premier democrat-liberal sau va incerca sa scindeze unul din partide, foarte probabil PNL cu scopul de a-si crea o majoritate comfortabila.

Astfel din punctul meu de vedere pentru ca lumea politica din Romania sa-si reintre in normalitatea anormala este necesar ca unul din primele doua scenarii sa fie aplicat. Orice alt scenariu va conduce la un haos total, coroborat cu indeplinrea unuia din visele lui Traian Basescu, si anume de a distruge ultimul partid istoric ramas pe scena politica romaneasca si de a prelua in corpore sefia a ceea ce deja numeste „Dreapta”. Sa nu uitam reputatia lui Basescu de distrugator de flote, guverne, coalitii si nu in ultimul rand cea de distrugator de sperante. Prefer ca PNL sa-si asume pierderea de procente alaturi de o guvernare formata din personaje dubioase si scabroase precum Vanghelie si Mazare, decat sa-si asume disparitia.

Prefer ca toti sa lasam principiile si idealurile la o parte si sa privim realitatea romaneasca asa cum este ea: cu buna si cu rele, in special cu rele; iar cand ne vedem pusi in fata unei alegeri atat de grele cum este cea din 6 decembrie, sa reactionam rational sa punem in balanta avantajele si dezavantajele si sa mergem la vot pentru ca ma tem ca „ei” pot fura cat noi putem vota. Eu unul nu imi pun mari sperante in persoana Klaus Johannis, insa imi pun sperante intr-un mod nou de a face politica, in care daca taci nu inseamna neaparat ca furi…Pactul semnat astazi poate insemna asa cum ii spuneam lui Dan in ziua alegerilor: sfaristul incepului pentru Mircea Geoana, inceputul sfarsitului pentru Traian Basescu si adaug….inceputul unui nou mod de a face politica in Romania, mult mai apropiat de nivelul european in care socialistii si liberalii conlucreaza perfect in numeroase proiecte.

P.S. Da, eu unul il votez pe Geoana!!!

Pacatele PNL-ului

NU am ascuns faptul ca alegerile de duminica m-au dezamagit profund. La fel nu oresc sa ascund faptul ca nici apropierea PNL-ului de PSD nu imi este mai draga si imi provoaca o dezamagirea ulterioara. Desi previzibila inca dinaintea primului tur de scrutin, aceasta alianta PSD-PNL nu cred ca poate aduce ceva bun PNL-ului. Geoana vorbea despre o alianta „social-liberala”. CIne a mai vazut un asemenea mutant vreodata? O veritabila struto-camila, o alianta fara identitate.

PNL ar iesi cel mai castigat daca si-ar asuma rolul de partid al opozitiei. Sa ma explic. Daca in urmatorii 4 ani PNL s-ar evidentia printr-o opozitie constructiva care ar avea mereu in vedere binele tarii, ar avea numai e castigat pentru urmatoarele alegeri. Procentajul PNL ar creste odata cu credibilitatea acestuia.

Daca PNL intra intr-o alianta cu PSD care ar urma sa faca din PNL un partid de guvernare, cred ca oamenii lui Antonescu ar avea numai de pierdut. Poate momentan ideea cu Johannis prim ministru prinde bine la public si este populara printre romani. Totusi daca guvernarea PSD-PNL cu Johannis prim ministru va fi ineficienta si va aduce mai mult rau decat bine, PNL va fi unul dintre partidele ce ar purta responsabilitatea unui guvernari falimentare. Procentajele sale ar scadea bine sub 20%, poate in jur de 15%, iar viitoarele alegeri parlamentare ii va gasi pe liberali in postura ingrata de a avea mai putine mandate ca in legislatura prezenta.

Un alt aspect. IN momentul in care PNL face alianta cu urmasul FSN si urmasul direct al nomenclaturii comuniste se discreiteaza in fata celor 20% care l-au ales pe Antonescu tocmai pentru ca refuzau orice amestec cu partidul rosu. Prin urmare, aceasta alianta social-liberala va crea sciziuni in tabara PNL, sciziuni de care va profita Basescu. Nu va fi deloc uimitor daca unii membrii PNL ar urma sa treaca la PDL in aceste conditii.

In ceea ce priveste acel procent de 20% care au votat cu Crin, ei nu vor vota in corpore cu Mircea Geoana, oricat i-ar inemna CRin Antonescu. Majoritatea nu cred ca se vor prezenta la vot, iar o alta parte considerabila va merge cu optiunea Traian Basescu. Nici chiar membrii PNL nu cred ca vor vota in coropore cu Mircea Geoana. Au mai existat momente cand membrii de partid PNL au votat altfel decat le indica conducerea. Bunaoara referendumul pentru demiterea lui Basescu. PNL-ul era in favoare demiterii, dar procentajele au aratat ca o buna parte din liberali nu au fost de acord cu demiterea presedintelui.

Un alt aspect. In confruntarea de vineri, Crin Antonescu l-a facut pe Mircea Geoana demagog. Pai acum faci alianta cu un demagog? Unde este credibilitatea?

PNL ar avea nevoie de putina demnitate, nu de compromisuri. Demnitatea ar creste cota partidului, in timp ce compromisurile o scad drastic.

Intr-o democratie este foarte important si partidul din opozitie. In opozitie un partid poate face multe lucruri bune pentru tara si isi poate arata devotamentul fata de popor. La guvernare este mult mai greu sa faci asta.
Prin urmare, daca as fi Crin Antonescu, nu as face nicio alianta politica si i-as lasa pe cei 20% sa voteze fiecare dupa propria constiinta.

P.S. Eu unul pe Geoana nu-l votez!!!!!