De la gripa aviară la gripa porcină

Nu a trecut foarte mult timp de când ne-am revenit din psihoza gripei aviare că lumea se îndreaptă, încet dar sigur, spre psihoza gripei porcine, care se răspândeşte tot mai mult zilele acestea în Mexic şi Statele Unite. Mexicul este ţara din care gripa porcină a început să se răspândească acum câteva zile. Dată fiind densitatea populaţiei în mediile urbane mexicane, această ţară a înregistrat deja 81 de decese cauzate de gripa porcină. Din Mexic, aceasta infecţie virală s-a transmis în Statele Unite, reperându-se infecţii cu gripă procină în Texas, Kansas dar şi New York. Dar răspândirea acestui virus nu s-a limitat doar la Mexic şi Statele Unite, astfel încât se pare că există opt asemenea cazuri în Noua Zeelandă.

Virusul care cauzează gripa porcină este unul de tip nou şi, în mare măsură, necunoscut. Laboratoarele specializate lucrează deja intens pentru a stabili caracteristicile genetice ale virusului, în vederea creării unui vaccin. Rapiditatea cu care acest virus se răspândeşte ne arată că ne-am putea afla în faţa unei epidemii, după cum ne informează Organizaţia Mondiala a Sanatatii (OMS). Cercetările se desfăşoară deocamdată pe anumite rădăcini ale virusului (H5N1) care a provocat epidemia de gripă porcină din Hong Kong (1997). OMS ne informează că, în cel mai scurt timp vor apărea primele vaccine împotriva noului virus apărut în Mexic (H1N1).

Virusul H1N1 se transmite pe calea aerului de la om la om, prin urmare nu poate fi contactat prin intermediul produselor din carne de porc, ci doar prin contactul cu alţi oameni infectaţi deja. Drept urmare, autorităţile mexicane le recomandă locuitorilor să evite locurile publice aglomerate. În acest sens, chiar şi bisericile din Mexic au hotărât să suspende slujbele de duminică.

Simptomele pe care virusul H1N1 le provoacă sunt asemătoare cu simptomele unei gripe normale: febră înaltă, lipsă de apetit şi tusă. Unele dintre persoanele infectate cu acest virus au prezentat vărsături sau probleme digestive. În cele mai multe cazuri, virusul este rezistent la medicamentele împotriva gripei, dar sub îndrumarea medicului, virusul poate fi combătut.

Update 1: Gripa porcina a ajuns si in Europa in cele din urma. Primul astfel de caz a fost diagnosticat in Spania.

Anunțuri

Preşedintele Voronin – de la imaginea europeană la năravurile comuniste

Trăim într-o lume a imaginii, fără a exista, însă, o veritabilă cultură a imaginii. Suntem asaltaţi zilnic de sute de imagini dar nu avem capacitatea de privin în spatele imaginilor. Acesta este motivul pentru care toţi oameni sunt extrem de influenţabili şu uşor manipulabili. Preşedintele Republicii MOldova, Vladimir Voronin, se pare că a pătruns această slăbiciune ascunsă a oamenilor şi încearcă din răsputeri să-şi creeze o imagine europeană. Probabil din aceste considerente, Voronin a declarat miercurea trecută că îi va amnistia pe toţi cei aproximativ 200 de tineri reţinuţi cu prilejul ciocnirilor ce au avut loc în 6 şi 7 aprilie. Prin aceste declaraţii, preşedintele Voronin nu a făcut altceva decât să arunce praf în ochi forurilor europene, pozând într-un lider înţelegător şi cu bune intenţii.

Păcat că această imagine este una de suprafaţă şi nu corespunde câtuşi de puţin realităţilor moldoveneşti. Jurnalul de Chişinău a publicat un articol conform căruia ministrul moldovean de interne, Gheroghe Papuc, le-a promis torţionarilor prime speciale însumând până la trei salarii lunare sau chiar apartamente. Guvernul de la Chişinău premiază astfel bestialitatea şi tortura, atitudini ce contravin grav imaginii europene pe care preşedintele Voronin se străduie să ne-o arunce în ochi.

În afară de această premiere a inumanităţii oamenilor din sistem, aministia anunţată de Voronin nu poate fi pusă în aplicare, întrucât nu există nici o lege în acest sens. Conform Constituţiei moldoveneşti, forul competent pentru elaborarea unei astfe de legi este Parlamentul (ca in orice ţară democratică), însă în Republica Modova nu s-a constituit încă Parlamentul, prin urmarea legea nu poate fi ieşi la suprafaţă în viitorul apropiat.

În tot acest răstimp, numeroşi arestaţi sunt transferaţi din arestul diferitelor comisariate e Poliţie în Pentineciarul nr. 13, devenit un veritabil Guantanamo moldovenesc unde deţinuţii sunt bătuţi cu bestialitate şi torturaţi până la moarte. Unii dintre protestatari au ajuns înapoi la familiile lor în sicrie sigilate pe care nu aveau voie să le mai deschidă.

Singura realitate din MOldova sunt năravurile comuniste cu care suntem destul de obişnuiţi, chiar şi la 20 de ani de la căderea comunismului în România. În acest context disperat, opoziţia moldavă se agaţă cu disperare de orice fir care le-ar putea reda libertatea. Astfel, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova, Vlad Filat, cere Uniunii Europene să trimită în Republica MOldova o misiune internaţională care să verifice cu obiectivitate desfăşurarea scrutinului din 5 aprilie şi listele electorale. Lucrul acesta ar putea dura ceva vreme până este discutat în Parlamentul European. Din păcate, tărăgăneala din Parlamentul European înseamnă moartea a cine ştie câtor deţinuţi şi eradicarea oricărui firicel de opoziţie faţă de gheara comunistă care este înfiptă adânc în coastele Europei.

Învierea Domnului – ieşirea din peştera ignoranţei

Înainte de a fi o dognă, Învierea lui Cristos este o revelaţie! Învierea lui Cristos este punctul culminant al revelaţiei divine, realizată prin lucrarea lui Cristos întrupat şi desăvârşită prin colaborarea Spiritului Sfânt. Am putea spune că este puncul de final al unui ciclu revelatoriu care începe prin copacul din grădina Edenului, continuă printr-un salt calitativ prin Naşterea lui Cristos, pentru a se încheia întru-un ulterior salt calitativ, conceptual şi ontologic o dată cu moartea şi Învierea lui Cristos. Acestea sunt cele trei puncte fundamentale ale revelaţiei divine şi a planului mântuitor al lui Dumnezeu, fără a nega importanţa revelaţiei veterotestamentare.

Revelaţia veterotestamentară ne prezintă anumite atribute a lui Dumnezeu, prin modul în care El lucrează în istoria poporului ales, dar cred că punctul fundamental al revelaţiei din Vechiul Testament îl constituie profeţiile referitoare la Mesia. Imaginea acestui Mesia a fost, însă, extrem de denaturată pe parcurul veacurilor, iar astfel, atunci când Mesia a venit, fariseii şi cărturarii nu l-au recunoscut. Este un lucru destul de interesant faptul că un popor care a fost condus prin istorie de „mâna tare” a lui Dumnezeu, nu a reuşit să-I recunoască Fiul trimis pentru mântuirea lor. Dar un lucru şi mai interesant este faptul că a existat cel puţin un om care, chiar dacă nu avea nicio legătură cu revelaţile profetice, şi-a dat seama mult mai bine care ar trebui să fie trăsăturile unui Mesia. Să vedem despre ce este vorb!

Platon. Mitul peşterii

Pentru a nu pierde din vedere scopul acestui articol nu voi da absolut nicio biografică referitoare la Platon. Cred că este un filosof care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Voi expune însă, succint şi schematic, conţinutul mitului peşterii.

Într-o peşteră întunecată erau prinşi prizonieri mai mulţi oameni, leaţi cu lanţuri, făr posibilitatea de a se mişca. În spatele lor era un foc mare, iar prin faţa focului treceau tot felul de forme, a căror umbră se proiecta pe peretele din faţa prizonierilor. Aceştia se minunau văzând proiecţia acelor forme, socotind că aceea este realitatea cea mai profundă a vieţii şi lucrul cel mai frumos cu putiinţă. Unul dintre aceşti prizonieri nu se mulţumea, însă, cu faptul se a se complace în existenţa acelor proiecţii pe peretele peşterii, fiind ferm convins că dincolo de peşteră există o realitate net superioară care dă naştere acelor forme. Astfel, acel prizonier reuşeşte să-şi rupă lanţurile şi începe o călătorie extrem de grea spre ieşirea din peşteră. Pe parcursul acelei călătorii, prizonierul vede focul, vede formele care treceau prin faţa sa şi a căror umbre se reflectau pe peretele din faţa celorlalţi prizonieri. Continuându-şi drumul, acest prizonier iese din peşteră şi vede soarele, rămânând în contemplaţie. La un moment dat se hotărăşte să se întoarcă în peşteră pentru a le spune şi celorlalţi că în spatele lor există un foc, că ceea ce văd ei pe perete sunt doar nişte proiecţii, că în afara peşterii există soarele. Dar, ajungând înapoi, ceilalţi prizonieri îl iau în derâdere îl bat, îl torturează, îi scot ochii cu fierul aprins şi, în cele din urmă, îl crucifică!

Mitul platonic şi revelaţia divină

Orice creştin citeşte mitul peşterii nu poate să nu se cutremure. E ca un fior de gheaţă într-o vară secetoasă. Astfel stând lucrurile, Platon a fost pregătit să accepte crucificarea dreptului, în timp ce poporul evreu nu a fost.

Moartea lui Cristos pe cruce şi Învierea sa implică două revelaţii distincte, după cum ne învaţă Joseph Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea). Moartea şi Învierea lui Cristos, îl revelă pe om omului. Prin crucificarea Dreptului, omul îşi vede, ca într-o oglindă, toate nedreptăţile sale. Dreptatea lui Cristos i-a scandalizat pe farisei pentru că le arăta propria lor condiţie de oameni depărtaţi de adevăr şi, dat fiind faptul că fariseii se considerau posesorii adevărului, nu puteau accepta propria lor demascare. Adevărul lui Cristos demasca lipsa de adevăr a unor farisei care se credeau măsura adevărului. Tot acest mecanism revelator este cuprins în doar două cuvinte din Evanghelia după Ioan: Ecce homo! Acesta este omul. Adevărul despre om este tocmai lipsa lui de adevăr, tendinţa sa inexorabilă de a merge mereu împotriva adevărului. Dar aceasta nu este o condamnare a omului în sine. Este drept că Dumnezeu îl va judeca pe om, însă îi oferă, concomitent, şi posibilitatea de a se mântui. Dumnezeu nu este un judecător al condamnării, ci un judecător al mântuirii.

În acelaşi timp, însă, moartea şi Învierea lui Cristos ni-L revelă pe Dumnezeu în esenţa sa intimă. Dumnezeu este iubire creatoare şi iubire mântuitoare. La fel cum l-a creat pe om, Dumnezeu nu ezită să iasă în întâmpinarea acestuia. Aceasta este noutatea absolută a creştinismului! Nu omul este cel care merge în căutarea lui Dumnezeu, ci Dumnezeu iese în căutarea omului, asumându-şi chipul fragil şi slab al unei fiinţe omeneşti care şi-a dat viaţa pe cruce pentru mântuirea oamenilor. Prin moartea şi învierea lui Cristos, tot cosmosul se regenerează, iar liturgia cerească se plineşte pentru ca omul să fie dus „de la moarte, la viaţă şi de pe pământ la cer”.

Iată deci, ceea ce Platon intuia doar, s-a realizat prin Cristos, iar acest lucru ne mărturiseşte, totodată, că ideea crucifcării şi învierii nu este cu totul iraţională, dar necesită, din partea fiecărui om, perseverenţa de a porni pe drumul ieşirii din peştera ignoranţei.

Republica Moldova: Rezultatul renumararii

Ieri seară, agenţiile de presă au publicat declaraţia secretarului Comisiei Electorale Centrale din Republica Moldova. Declaraţa sa a fost extrem de previzibilă, confirmând victoria zdrobitoare a comunştilor. După cum am afirmat în repetate rânduri, renumărarea voturilor nu poate fi, în acest caz, un intrument pentru a demonstra fraudarea alegerilor. În acest sens trebuie amintit că liderii opoziţiei nu au primit acceptul pentru copierea listelor electorale. Acest detaliu este extrem de important, pentru ca astfel s-ar fi putut demonstra, probabil, că alegerile din 5 aprilie au fost fraudate. Iată câteva fraude:

1. Pe listele electorale au fost trecute câteva zeci de mii de persoane decedate, care au votat, evident, în favoarea comuniştilor.

2. Pe listele electorale au fost trecuti copii cu deficienţe internaţi într-un spital din Chişinău, iar aceştia au votat, evident, tot în favoarea comuniştilor.

3. Dreptul la vot se putea exercita prin intermediul unei „cărţi” de alegător extrem e uşor de falsificat. Fiecare individ avea dreptul la o astfel de carte de alegător. Diverţi reprezentanţi ai comuniştilor au avut chiar şi până la 10 cărţi de alegător, cu ajutorul cărora au votat la 10 secţii de votare diferite, unde erau trecuţi pe listele suplimentare.

4. Dreptul la vot putea fi exercitat şi prin intermediul altor documente de identitate. Astfel, se putea vota cu cartea de alegător, cu paşaportul rusesc, cu paşaportul moldovenesc şi cu buletinul de identitate. Oamenii din sistem au votat la mai multe secţii de votare prin intermediul unui act diferit de identitate. La fiecare secţie erau trecuţi pe listele suplimentare.

Concluzii: Dacă opoziţia ar fi putut obţine o copie a listelor electorale s-ar fi putut demonstra cu exactitate cum o singură persoană a votat chiar şi la 15, 16 sectii de votare diferite tot in favoarea comuniştilor. Prin urmare, cheia succesului comunist nu a fost fraudarea numărarii voturilor, ci fraudarea procesului electoral în sine.

Organismele europene nu ar trebui să se mulţumească cu această renumărare a voturilor ci ar trebui să oblige Republica Moldova spre a publica listele electorale. Mi-e teamă însă că acest lucru nu va avea loc, astfel încât revoluţia moldovenilor se va stinge iar gheara URSS-ului va rămâne puternic înfiptă în coastele Europei, spre bucuria tovarăşilor Putin şi Medvedev.

Renumararea voturilor

Preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin, a cerut Curtii Constitutionale renumararea voturilor. Partidul Comunist a ieşit învingător detaşat din alegerile legislative ce au avut loc duminica trecută, spre nemulţumirea opoziţiei. Voronin dă astfel curs unei dintre cererile principale a protestatarilor.

Situaţia de peste Prut este departe de a fi una normală. Renumărarea voturilor nu este o soluţie, căci rezultatul va fi acelaşi. Este cât se poate de evident şi în consonanţă cu practicile comuniste că scrutinul a fost fraudat. Degeaba se renumără voturilor, dacă au „votat” mii de persoane decedate si alte mii de oameni aproape cu pistolul la tampla. Singura solutie consider că ar fi repetarea scrutinului, sub stricta supraveghere a Uniunii EUropene şi a forurilor ONU. Doar astfel cred că poate exista un scrutin corect, care să reflecte dorinţa moldovenilor de schimbare.

Dacă analizăm situaţia Moldovei din punct de vedere al politicii externe, cred că Uniunea Europeană. NATO şi Statele Unite au o sansa unica. Revoluţia florilor, după cum a fost denumită revoluţia de la Chişinău, le dă acestor organisme o şansă unică de a lovi direct în inima Kremlinului. Prin urmare, cred că ar fi spre interesul UE şi al Statelor UNite să intervină la nivel diplomatic pentru a pune presiunea organizarii unor noi alegeri legislative sub stricta supraveghere a organismelor euro-atlantice. Problemele capitalismului şi incapacitatea oamneilor de a gestiona libertatea pe care o deţin nu sunt de negat, însă s-a putut vedea în mod extrem de clar că un regim comunist nu poate asigura buna dezvoltare a unui stat nici în măsura pe care o face capitalismul.

Între timp, regimul de la Chişinău îşi continuă năravurile comunismului cel mai pur. Corespondentul TVR la Chişinău, Doru DEndiu, a fost arestat de către forţele de ordine în cel mai pur stil securist, fiind ridica de pe stradă pe când se afla singur. Conrom producătorului TVR din Chisinau, jurnalistul ar fi fost arestat în timp ce se îndrepta spre locul de unde avea să transmită în direct ştiri despre protestele de astăzi din Republica Moldova. Mai mult, de la ora 14:00 nu se mai ştie nimic despre el. Pentru cei care nu şitu, regimele comuniste nu sunt capabile să guverneze altfel decât prin teroare şi fapte abominabile ce rănesc grav drepturile omului.

Sper că, în finfal, ţările membre ale UE şi Statele Unite vor lua atitudine la nivel diplomatic, făcând presiuni pentru organizarea unui alt tur de alegeri.

Comunismul tot comunism rămâne

Duminica, 5 aprilie 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare. Dat fiind faptul că dincolo de Prut, Parlamentul este cel care alege preşedintele, aceste alegeri au avut, şi au în continuare, un caracter decisiv pentru viitorul acelei Moldovei. Moldovenii s-au prezentat la urne animaţi fiind de dorinţa schimbării, crezând probabil că un asemenea lucru este posibil printr-un simplu scrutin. Nu a fost însă nimic surprinzător să aflăm că Partidul Comunist a câştigat detaşat alegerile. Ghearele marelui URSS rămân înfipte ca un pinten în coasta Europei, şi animalul, chiar dacă ştie că este pe moarte, nu poate renunţa la această gheară ce conferă unui Medvedev sau Putin iluzia unei puteri pe care nu o deţin de fapt.

Moldovenii au prins insa gustul libertatii şi nu se lasă. Alegerile au fost trucate în mod evident şi ei ştiu bine acest lucru. Dar nimeni nu se lasă. Oamenii au ieşit pe străzile Chişinăului. Mulţimile de manifestanţă au luat cu asalt Preşidenţia şi Parlamentul Republicii Moldova, aflate practic vis-a-vis. Au spart geamuri, au incendiat steaguri comuniste şi au scanat lozinici împotriva preşedintelui Voronin. Acesta a scos armata în stradă, pentru a înnăbuşi manifestaţia şi pentru a bloca toate intrările în Chişinău pentru a împiedica alăturarea altor mii de manifestanţi. Lucrurile au degenerat. DIn ceea ce se ştie până acum, nu au existat morţi, ci doar sute de răniţi. Armata încă nu a început să folosească gloanţe, ci doar tunuri de apă şi grenade lacrimogene. Dar manifestantii nu vor sa se lase! Si bine fac!

Retelele de telefonie mobila si transmisiile de date internet au fost blocate in republica MOldova din porunca preşedintelui Voronin. Cenzura nu este ceva neobişnuit pentru un regim comunist, şi cred că ne amintim foarte bine cum funcţionează lucrurile. Discursul preşedintelui Voronin vorbeşte despre conspiraţii străine, despre puteri ascunse. Intervenţile lui Voronin sunt parcă o copie fidelă a intervenţilor lui Ceauşescu în 1989. Pesemne că URSS-ul nu îşi schimbă nici măcar limbajul. Aceleaşi clişee, aceleaşi inepţii, aceeaşi dorinţă de putere dusă până dincolo de pragul patologicului.

Agenţia de presă Reuters anunţă că liderii opoziţiei au căzut de acord cu preşedintele Voronin pentru renumărarea voturilor, dar acest lucru nu va schimba cu nimic situaţia. Frauda nu a fost, cu siguranţă, la numărare! Au existat comunişti care au votat pe zeci de buletine de vot! Au existat oameni obligaţi să voteze PC. Au existat oameni cărora PC le-a promis lapte şi miere în favoarea unui vot. Aceasta este frauda!

În tot acest context, România nu poate rămâne fără reacţie. Emil Boc susţine demerul manifestanţilor şi cere forurilor europene nerecunoaşterea alegerilor, făcând apel la faptul că politica internă a unui stat este o chestiune de suveranitate. Mircea Geoană îndeamnă Europa să nu abandoneze Moldova! E bine că nu uităm de unde venim, atâta timp cât încotro mergem este un aspect destul de incert. Toţi românii ar trebui să se solidarizeze cu moldovenii şi să le susţină demersurile, fiecare după posibilităţi. Oficialităţile politice trebuie să atragă atenţia Europei asupra năravuririlor comuniste, jurnaliştii să scrie, în măsura în care pot avea informaţii, despre ceea ce se petrece la Chişinău şi chiar oamenii obişnuiţi, care deţin bloguri, ar trebui să demaşte nedreptăţile comuniste.

După aproape 20 de ani de la lupta noastră, a românilor, cu un dictator comunist, a venit vremea să-i susţinem şi pe moldoveni în lupta lor cu un comunist la fel de dictator. Este şi spre binele nostru să scăpăm de acest pinten al urusului, înfipt adând în coasta Europei, dar mai ales, adânc în inima noastră, a românilor!

Jos Comunismul!

P.S. Tovarăşe Voronin, vă plângeţi că aveţi de înfruntat o lovitură de stat! Ei bine, chiar despre acest lucru este vorba, aşa că mai bine v-aţi face bagajele şi aţi porni să vă căutaţi alinearea în braţele tovarăşilor Medvedev şi Putin!

P.S. 2 pentru orgoliu. Stirea conform careia liderii opozitiei si presendintele Voronin au cazut de acord pentru renumararea voturilor a aparut la mine pe blog cu cateva minute inainte sa apara pe Mediafac 🙂