Scrisoare a Arhiepiscopului Lucian Mureşan către toţi credincioşii greco-catolici

Clerului, credincioşilor şi tuturor fraţilor în Domnul

Iubiţi credincioşi,

Aţi aflat cu toţii de proiectul
legislativ propus Parlamentului în aceste zile şi care
dispune ca în localităţile rurale unde există ambele
confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, biserica,
cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente să
rămână definitiv în proprietatea cultului ortodox. Iată
că după douăzeci de ani de la eliberare se pune încă
în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care se
urmăreşte desfiinţarea dreptului la proprietate al
Bisericii Române Unite cu Roma şi discreditarea completă
a apostolatului ei în sânul neamului nostru.
În numele episcopatului nostru am
protestat solemn în faţa înaltelor foruri ale ţării.
Dată fiind experienţa celor nouăsprezece ani în
încercările de dialog cu autorităţile, constatăm că
interesul faţă de strigătul nostru pentru dreptate a
scăzut foarte mult. Desigur, în speranţa noastră dorim
să ne păstrăm bucuria de a ne desfăşura misiunea aşa
cum ne-o confirmă principial libertatea de exprimare
garantată prin Constituţie. Ne întoarcem însă inimile
spre puterea Cerului şi ne aducem aminte de suferinţele pe
care orice generaţie creştină a trebuit să le
pătimească pentru Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Nu vă temeţi! Să fim pregătiţi de
orice, fiindcă ceasul înfruntării aduce Harul
dumnezeiesc, iar de puterea Sa nu ne poate despărţi
nimeni. Facem apel la rugăciune şi nu la retorică.
Rugăciunea nu este arma de la urmă, ci viaţa sufletului
omului de credinţă, doritor de pace. Certitudinea sădită
în inimă de obişnuinţa rugăciunii e incomparabil mai de
preţ faţă de tot ceea ce calculele omeneşti ar putea să
prevadă. Asistăm la asalturile răului care periodic îşi
arată lipsa de scrupule ca să poată descuraja şi
dispera. Nădejdea noastră este la Dumnezeu, convinşi
fiind că Biserica poate reînflori numai dacă îi lăsăm
Lui libertatea deplină de a sufla liber prin ruinele
vieţilor noastre.
În acest sens, în virtutea slujirii
arhiereşti prin care am fost investiţi de
Dumnezeu,dispunem ca ziua de 11 februarie 2009 să fie zi de
pocăinţă şi adâncă rugăciune pentru noi toţi, fii ai
Bisericii Române Unite. Încredinţăm astfel Cerului
strigătul nostru de dreptate care aici pe pământ pare să
fie auzit tot mai puţin.

Iubiţi credincioşi,

Toate înnoirile în istoria mântuirii au
pornit din darul Cerului şi dorinţa de a face
pocăinţă pentru păcate din partea oamenilor. Gestul de
speranţă al acestei zile de post, ajun şi rugăciune vi-l
încredinţăm în genunchi împreună cu binecuvântata de
Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria,
întărindu-vă în credinţă. Cristos este cu noi în
barca bătută de valuri, nu doarme şi ne spune: „Nu te
teme turmă mică, căci i-a plăcut Domnului să-ţi dea
ţie Împărăţia”(Luca 12, 32). Să fie această zi de
11 februarie pentru fiecare în parte, zi de reculegere în
faţa conştiinţei şi post aspru precum facem de Vinerea
Patimilor Domnului.
Cristos nu a murit ca erou, ci a fost dat
morţii pentru că Adevărul cerului întotdeauna a adus
deranj şi continuă să mustre istoria noastră omenească.
Fiul lui Dumnezeu şi-a purtat Crucea ca un renegat al
istoriei, dar slăbiciunea-i în faţa răului a fost voită
pentru ca prin preţul dragostei Sale, din moartea Sa, să
ne aducă mântuirea deplină.

Iubiţi credincioşi,

Vă suntem aproape şi Vă încredinţăm
Domnului, iar prin cuvintele profetului reînnoim
abandonarea noastră în puterea cerului: „Nu te teme
Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul
tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic… Voi
strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără
sărbătoare şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara
apasă asupra lor… pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe
drumuri. Şi îi voi face de laudă şi cu nume, în
ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară”

(Sofonie 3, 16-19).

Cu arhierească binecuvântare,

† LUCIAN
Arhiepiscop Major

Proiect legislativ ce sfidează Constituţia României şi dreptul internaţional

Domnii deputaţi Daniel Buda, Ioan Oltean şi Augustin Zegrean, membrii ai armatei portocalii (PD-L) ce s-a înveşmântat în roşul socialist, se chinuie din răsputeri să stabilească o lege care ar putea tulbura definitiv relaţiile dintre greco-catolici şi ortodocşi. În proiectul lor de lege transpare cu prisosinţă formarea lor juridică de tip comunist, acesta fiind o sfidare a Constiuţiei României şi a dreptului internaţional. Să vedem despre ce este vorba!

Istoria proiectului de lege 368/2007

Proiectul de lege privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparţinând cultelor ortodox şi greco-catolic din România a fost înregistrat la Camera deputaţilor la data de 7 mai 2007. Punctele focale ale acestei propuneri legislative ar fi urmatoarele:

Art 2 (1): În localităţile rurale unde există comunităţi parohiale de ambele confesiuni, precum şi unităţi mănăstireşti, constituite ca persoane juridice, bunurile sacre – lăcaşul de cult, casa parohială, cimitirul şi terenurile aferente – sunt proprietatea cultului majoritar.

Art. 2 (3): În localităţile unde există doar unul din cele două culte, constituit ca unitate parohială cu personalitate juridică, acesta este proprietarul exclusiv al bunurilor parohiale de orice natură.

Art. 4: Terenurile agricole, forestiere, sau de orice altă natură, solicitate în baza Legii Nr. 18/1991, Legii Nr. 169/1997, Legii Nr. 1/2000 sau a Legii Nr. 247/2005, vor fi atribuite celor două culte religioase, în baza principiului proporţionalităţii membrilor lor, potrivit datelor ultimului recensământ al populaţiei.

Acest proiect de lege a fost respins în plenul Senatului, care, în acest demers, a fost camera sesizata, Camera Deputaţilor fiind camera decizională. Ulterior, proiectul de lege a fost respins de către Consiliul Legislativ al Senatului:

Consiliul Legislativ, în temeiul art. 2 alin. 1 lit a) din Legea Nr. 73/1993, republicată şi art 46(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului legislativ, avizează negativ propunerea legislativă.

Proiectul a fost trimis pentru avizare la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, fiind avizat negativ din partea ambelor comisii. Mai pe scurt, nimeni nu a fost de acord cu acest proiect de lege: nici Senatul, nici Guvernul României, nici Comisia Legislativă a Senatului şi nici comisiile direct implicate. Faptul că PD-L nu avea, în acea vreme, majoritate parlamentară, proiectul de lege a fost pus la păstrare, dar nu uitat, de către iniţiatorii săi. În perioada 27-29 ianuarie 2009, preşendintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, nimeni altul decât domnul deputat Daniel Buda, veşnic oscilant între roşu şi portocaliu, dar cu o clară amprentă educativă roşie, scos din sertarul să magic acest proiect de lege şi l-a inclus pe ordinea de zi la punctul 6.

Proiectul de lege este, însă, o sfiddare a Constiuţiei României şi a dreptului internaţional, care ocrotesc dreptul la proprietatea privată, nu în baza unui principiu al proporţionalităţii, ci în baza proprietarilor de drept a bunurilor imobiliare în cauză. Domnul deputat Daniel Olteanu, jurist de meserie, încalcă bătător la ochi dreptul la proprietatea privată, argzmentându-şi proiectul legislativ în virtutea Legii 177/1948 şi a decretului 358/1948, decret care desfiinţa practic Biserica Greco-Catolică. Mă mir că domnul deputat Daniel Oltean, jurist fiind, nu ştie că atât Legea Nr. 177/1948, cât şi Decretul 358/1948 nu mai au nici o valoare juridică o dată cu intrarea în vigoare a Legii Nr. 489/2007. Prin urmare, încercările domnului deputat de a explica faptul că decretul 358/1948 nu desfiinţa Biserica Greco-Catolică, ci îi confisca toate bunurile (ma intreb daca, nu cumva, faptul de a confisca toate bunurile unei institutii si incarcerarea, torturarea si uciderea conducatorilor ei nu este o desfiintare???? dar domnul Oltean se pare ca nu sta prea bine nici la capitolul logică) nu au nici o relevanţă argumentativă. Este ca şi când ai încerca să construieşti o casă şi sapi doar locul de fundaţie, dar nu torni fundaţia însăşi. Ideea de a împărţi proprietăţile în funcţie de principiul proporţionalităţii este tipică regimurilor de guvernare mai puţin democratică şi Uniunea Europeană nu va privi cu ochi prea buni acest demers legislativ.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a luat o poziţie promptă şi clară faţă de acest proiect de lege, adresând o scrisoare Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, şi Primului ministru, domnul Emil Boc. Iată textul integral al aceste scrisori, înregistrată la administraţia prezidenţială sub nr. 2370/28.01.2009:

Către
Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României
Domnul Emil Boc, Prim Ministru al României

Domnule Preşedinte,

Domnule Prim Ministru,

Pe ordinea de zi a lucrărilor Comisie juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor din zilele de 27-29 ianuarie 2009, se află înregistrat la punctul 6 “Proiectul de lege 368/2007 Privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic din România” iniţiat de domnii deputaţi Buda Daniel, Oltean Ioan şi Zegrean Augustin în anul 2007.

Ne exprimăm pe această cale consternarea pentru faptul că în anul 2009 se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care de fapt se urmăreşte o nouă desfiinţare a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de către Statul Român.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost prin secole altar, şcoală şi tribună de unde s-au cerut drepturile pentru toţi românii, iar în perioada comunistă a avut curajul să ia apărarea credinţei cu orice preţ. Astăzi, într-o Europă unită, alături de alte culte din România are drept la liberă existenţă şi la tratament egal din partea Statului Român. De aceea solicităm retragerea acestui proiect de lege, care aduce prejudicii morale şi materiale Bisericii noastre, şi încalcă drepturile constituţionale ale credincioşilor greco-catolici.

Statul Român, care este succesorul statului comunist din 1948, are obligaţia morală să restituie Bisericii tot ceea ce i-a confiscat. Nu cerem decât ceea ce ne aparţine de drept în conformitate cu prevederile Constituţiei României şi cu legile internaţionale.

Ne rezervăm dreptul de a recurge la toate mijloacele legale interne şi internaţionale pentru a apăra Instituţia Bisericii şi drepturile sale inalienabile.

Convinşi că dreptatea aparţine lui Dumnezeu şi că Spiritul Său îi va povăţui cu prisosinţă pe cei care ne conduc destinele pe acest pământ, Vă împărtăşim arhierească binecuvântare, asigurându-Vă în acelaşi timp de sincerele noastre rugăciuni.

† LUCIAN

Arhiepiscop Major

Notar al Sinodului Episcopilor
Pr. William A. Bleiziffer

Romanian Greek-Catholic Association, o asociaţie a greco-catolicilor înregistrată juridic în Statele Unite, a emis un comunicat pe care îl preiau în întregime:

COMUNICAT

Ca reactie la proiectul legislativ 368/2007 initiat de domnii deputati PD-L Buda Daniel, Oltean Ioan si Zegrean Augustin, Romanian Greek-Catholic Association aduce la cunostinta opiniei publice romanesti continutul scrisorii adresate domnului Emil Boc, Prim Ministru al Romaniei si Presedinte al PD-L, prin care ne exprimam ingrijorarea cu privire la directia pe care a luat-o Romania. Respectivul proiect legislativ reprezinta o legiferare a furtului de altare si morminte greco-catolice din 1948, avand ca efect suprimarea Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica.
Scrisoarea, impreuna cu anexele de mai jos, a fost depusa cu numere de inregistrare la urmatoarele institutii ale Statului Roman:
– Guvernul Romaniei – 17/803 / 26.01.2009
– Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National – 276/26.01.2009
– Presedentiei Romaniei – 2249/27.01.2009
– Parlamentului Romaniei, dupa cum urmeaza:
– domnului Mircea Geoana, Presedinte al Senatului – 217/27.01.2009
– doamnei Rodica Anastase, Presedinta Camerei Deputatilor – 341/26.01.2009
– Comisia juridica, de disciplina si imunitati – 343/26.01.2009
– Comisiei pentru culte, drepturile omului si minoritatile nationale – 342/26.01.2009
– liderul grupului parlamentar PD-L – 345/27.01.2009
– liderul grupului parlamentar PSD – 344/27.01.2009
– liderul grupului parlamentar PNL – 346/27.01.2009
– liderul grupului parlamentar UDMR – 348/27.01.2009
– liderul grupului parlamanetar al minoritatilor nationale – 347/27.01.2009
Facem apel catre societatea civila si catre toate organizatiile din Romania care militeaza pentru respectarea drepturilor omului sa se sesizeze cu privire la aceasta incercare de incalcare a drepturilor omului pentru credinciosii romani greco-catolici, care are ca scop suprimarea Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica, prin metode specifice oranduirii marxit-comuniste.
Scrisoarea integrală la care face referire acest comunicat poate fi consultată aici.
Presa centrală nu a dat foarte mare importanţă acestui subiect, acesta fiind abordat doar fugar de unele ziare. Un articol care tratează mai pe larg problemele create de acest proiect de lege, este cel din ziarul timisan Timpolis, semnat de Ramona Balutescu. Articolul este intitulat Jecmănirea greco-catolicilor nu s-a terminat?
Personal îmi exprim consternarea provocată de scoaterea de la naftalină a acestei propuneri legislative şi sper, totodată, că ea nu va trece de camere, căci ar fi o lege care ar atrage criticii mari din partea Uniunii Europene, caci este o lege care revine la utilizarea mijloacelor comuniste, promovând o semi-naţionalizare a bunurilor imobiliare a greco-catolicilor. Domnul Daniel Oltean, şi ceilalţi iniţiatori ai proiectului legislativ, ne arată, pentru câta oară?, că a căzut comunismul, dar comuniştii încă sunt a putere şi nu se sfiesc să folosească aceleaşi tertipuri ca pe vremea regimului de tristă amintire. O crimă, chiar dacă este legiferată de către un stat dictatorial, tot crimă rămâne, iar nouă ne revine responsabilitatea să atragem atenţia asupra ei, asta în măsura în care, dreptul la libera exprimare încă pare să fie valid în România. Căci dreptul la proprietate……se pare că nu mai este garantat in democratia de la noi.

Dialogul între evrei şi creştini

În data de 18 ianuarie a debutat Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Atunci când calea unităţii este atât de anevioasă şi, uneori, chiar împiedicată de orgoliul omenesc, această săptămână de rugăciune cred că este binevenită. Dacă toţi creştinii, indiferent de confesiune, se roagă cu sinceritate pentru realizarea acestui nobil deziderat, cred că Dumnezeu îşi va continua lucrarea sa unificatoare şi acest scop se va realiza la un moment dat.

Dieceza de Frascati (meleaguri unde se fac vinuri delicioase) obişnuieşte, deja de 20 de ani, să organizeze în ajunul acestei săptămâni, o zi dedicată dialogului dintre creştini şi fraţii lor mai mari, evreii. Anul acesta, a fost propusă o conferinţă pe această temă, conferinţă ce a avut loc la Grottaferrata în data de 17 ianuarie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am putut participa şi eu la această conferinţă, ca asistent al celui care a conferenţiat, prof. dr. Michael Maier, specialist în teologie biblică. Scopul prelegerii a fost acela de a facilita  o apropiere între creştini şi evrei prin intermediul textelor sacre pe care aceştia le folosesc. În cele ce urmează, voi puncta schematic doar câteva idei din cadrul acestei prelegeri, idei ce mi s-au părut extrem de interesante.

Profesorul Michael Maier a vorbit, la un moment dat, despre succesiunea în care textele Torei se citesc în sinagogă. La începutul fiecărui an, se începe cu cartea Genezei, iar lecturile din sinagogă se opresc la moartea lui Moise, relatată în  cartea Deuteronomului. Astfel, lectura se opreşte în momentul în care Moise vede, de pe muntele Nebo, ţara făgăduită, după care se începe, iarăşi, cu cartea Genezei. De remarcat este faptul că, în sinagogă, nu se citeşte episodul în care poporul ales intră în posesia pământului făgăduit. Din punct de vedere teologic, această realitate ne arată că intrarea în posesia pământului nu este un fapt ce s-a petrecut atunci. Intrarea în posesia pământului trebuie reactualizată, zi de zi, de fiecare credincios evreu în parte.

Această trăire a evreilor mi se pare cu totul notabilă. Creştinii au, de regulă, tentaţia de a privi mereu spre viitor, de a intra în posesia a ceea ce este a lor. Există un punct dincolo de care un evreu nu trece, în timp ce creştinul se avântă înainte. Aceste atitudini diferite cred ca sunt punctul central al problemelor care intervin, mereu, în calea unui dialog calm între evrei şi creştini.

Serata literara in familie 2

În data de 8 ianuarie 2009, a avut loc cea de a doua serată literară în familie, pe care o programasem încă de la finele primei serate. Atunci am ales şi o temă: NEBUNIA. O temă interesantă ce dă spaţiu unui spectru larg de abordări artistice, iar acest lucru s-a concretizat într-o serata de o incarcatura conceptuala deosebita, dar si prin abodradi stilistice diferite a acestei teme.

Fratele cel mai mic, Teodor Pătraşcu a pregătit pentru această o creaţie proprie, o povestire ce adună laolaltă mai multe întâmplări haioase a căror protagonişti am fost, dealungul istoriei, chiar noi, membrii familiei. Din pricina faptului că această povestire a fost destul de lungă, nu o pot posta aici.

După această lectură, timbru seratei s-a schimbat notabil, urmând 3 abordări diferite din punct de vedere stilistic, dar destul de consonante la nivel conceptual. Karina Pătraşcu, sora mea, a scris o scurtă meditaţie asupra nebuniei încercând să arate faptul că linia de demarcaţie între normalitate şi NEBUNIE este extrem de vagă şi flexibilă. Iata textul:

Nebunia

Ce înseamnă nebunie?

Dar oare cum este sa fi nebun?

Nu poţi da o definiţie

Pentru că nebuni suntem cu toţii

Fiecare în altă formă

Poţi fii nebun după viaţă

Nebun după iubire

Nebun după fericire

Nebun după bani

Nebun de nebun

Dar nebunia cu limite este bună?

De ce când eşti fericit

Cu zâmbetu pe buze

Ţi se spune că eşti nebun?

De ce oamenii te caracterizează aşa?

Pentru că ei nu vor

Să recunoască

Că sunt şi ei nebuni

Maria Pătraşcu, mama mea, ne-a prezentat pe scurt romanul Don Quijote de Cervantes. În mare, cred că romanul se încadrează conceptual pe linia deschisă de Karina, provocând reale semne de întrebare referitoare la personajele care suferă de nebunie. Oare suferea Din Quijote, sau ceilalţi?

Apoi, Valentin Pătraşcu ne-a pus o înregistrare cu Ştefan Augustin Doinaş care îşi recita propria poezie, Mistreţul cu colţi de argint. O poezie care m-a impresionat profund când eram cam in clasa a 9-a, dar care continuă să mă fascineze de fiecare dată când o citesc. Cred că această poezie şi Micul Prinţ sunt singurele creaţii literare care mă fascinează de fiecare dată când le citesc. O cheie interesantă de interpretare a poeziei lui Doinaş este schimbarea progresivă a timbrului vocal cu care servitorii i se adresează „prinţului din Levant”. Prima dată o fac „discret”, apoi „isteţ” şi, în cele din urmă „cu dispreţ”. Dispreţul coincide cu punctul în care, pentru servitori, nebunia prinţului este fără echivoc, iar acest punct, coincide, la rândul său, cu apariţia „mistreţului cu colţi de argint din poveste”.

Eu am propus o creaţie proprie care a schimbat, din nou timbrul şi încărcătura conceptuală a seratei. Am preferat să duc această tematică pe tărâmul ludicului, poate din cauza timidităţii de a încerca o delimitare conceptuală a NEBUNIEI. Nebunia o putem defini doar prin prisma normalului, dar normalul se deineşte printr-un consens al majorităţii, ceea ce, din punctul meu de vedere, nu este o garanţie pentru faptul că acest consens al majorităţii este, întradevăr, NORMALITATEA.

Iată poezia.

Cearta nebunilor

Nebunul de negru s-a aprins de mânie

Şi-şi varsă năduful pe nebunul de alb!

În zig-zaguri vage, pe o tablă pustie

Se-ntreabă care e negru şi care alb?

…..

-Ţuguil tău alb e doar o simplă himeră,

Stârnită de colbul unei urme de cal,

O capcană pentru nebunii ce disperă

Că ei ar fi negrii, iar tu singurul alb!

….

Nebunule alb! Ştiut-ai că nu sunt nebun

Să cad pradă unei capcane nătânge?

Turnul acela te va face carne de tun,

Iar moţul tău alb se va-mbăia în sânge!

….

-Negreala ta e din exces de nebunie

Căci nebunia-n doze mici e sănătoasă,

Iar nebunii albi pe o tablă pustie,

Se transformă-n regi cu-o curte măiestuasă!

…..

Sunt rege, deci, cu plete albe de zăpadă,

Iar pionii lua-vor chipuri de regine

Şi-mi vor deveni soţii albe, fără pată,

Aşadar n-am timp pentru nebuni ca tine!

Următoarea serată va avea loc sâmbătă, 17 ianuarie tema acesteia fiind propusă de Teodor: IUBIREA DE PATRIE. Din păcate nu voi mai putea lua parte la această serată, dar voi încerca să o urmăresc prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, respectiv Messenger şi sper să pot posta ulterioare informaţii referitoare la seratele ce vor urma.