Uniunea Europeană în focul electoral

Deşi toate energiile românilor, începând de la candidaţii la Preşedenţia României, continuând cu gazetarii şi simpli consumatori de presă, se risipesc în dezbateri sterile şi stereotipice referitoare la alegerile de duminică, Europa fierbe realmente din cauze oarecum similare şi totuşi tratate cu o netă diferenţă de clasă.

În cursul serii de astăzi, 19 noiembrie 2009, şefii de stat şi de guvern a celor 27 de state membre ale Uniunii Europene se reunesc la Bruxelles într-un summit extraordinar, în urma cărui ar urma să fie ales Preşedintele Consiliului European şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate.

Aceste două funcţii au fost introduse prin ratificarea tratatului de la Lisabona, semnat nu demult şi de Vaclav Klaus, presedintele Republicii Cehe. Tratatul va intra în vigoare începând cu 1 decembrie 2009. Preşedintele ales al Consiliului European ar urmea să preia mandatul de la primul ministru suedez, Suedia deţinând momentan şefia pe 6 luni a Uniunii Europene. Acest sistem rotativ va ieşi din vigoare odată cu alegerea unui Preşedinte.

După câteva săptămâni de discuţii între statele membre ale UE, niciunul dintre candidaţii la funcţia de Preşedinte al Consiliului European nu a reuşit să se detaşeze de ceilalţi. Este un joc diplomatic extrem de dificil şi complicat, se fac alianţe, mai mult sau mai puţin tacite, în vederea susţinerii unui anume candidat, se fac presiuni, se dau declaraţii. Avem de a face cu un amplu proces electoral cu circuit închis şi care se desfăşoară exclusiv în birourile diferiţilor diplomaţi, miniştrii, prim miniştrii, preşedinţi de stat.

Desfăşurarea negocierilor este îngreunată şi mai mult datorită faptului că alegerea unui Preşedinte al Consiliului European implică şi alegerea unui nou preşedinte al Băncii Central Europene (BCE), după cum aflăm de pe portalul France24.

Negocierile şi discuţiile pot dura până târziu în noapte, sau poate chiar până mâine dimineaţă. Organizatorii summit-ului au luat în calcul inclusiv organizarea unui mic dejun comun, în cazul în care zorii vin peste şefii de stat fără ca aceştia să fi ales un Preşedinte.

Conform unor înţelegeri preliminare, Preşedintele Consiliului European ar urma să vină dintr-un partid de dreapta, deoarece aceste partide formează majoritatea. În schimb, Reprezentantul pentru Afaceri Externe ar urma să fie numit din rândurile partidelor de stânga.

Favoriţii

1. Tony Blair: fostul prim ministru al Marii Britanii a fost considerat multă vreme favoritul numărul 1 pentru a deveni primul preşedinte ales al Consiliului European, bucurându-se de sprijinul actualului premier al Marii Britanii, Gordon Brown, dar mai multe state s-au opus nominalizării reprezentantului unui stat care nu face parte din zona euro. Mai mult, Franţa şi Germania au căzut de acord să fie aliaţi în această cursă electorală, propunând un alt candidat belgian. Chiar şi ţările mai mici din estul Europei s-ar putea opune unui preşedinte britanic, considerând că ar putea exista riscul ca ţările vest-europene să se coalizeze în vederea urmăririi unor interese care ar putea să nu coincidă cu interesele ţărilor estice.

2. Herman Van Rompuy: premierul Belgiei este propus pentru această funcţie şi susţinut de Franţa şi Germania. În momentul de faţă pare a fi favoritul numărul unu, deşi mai multe state mari precum Spania, Italia, Marea Britanie şi Polonia nu ar fi dispuse să-şi dea votul de încredere belgianului. Viziunea sa asupra federalismului european este destul de controversată în anumite cercuri.

Mai mult, venind din partea unui partid creştin-democrat,van Rompuy se opune cu vehemenţă cererii Turciei de a începe procesul de aderare la UE, motivând că Turcia este o ţară islamică şi aderarea ei la UE ar putea pune în pericol identitatea creştină a Europei. Aceasta este o temă extrem de spinoasă în cadrul ţărilor membre UE. Aflat de curând într-o vizită în Turcia, preşedintele Italiei, Giorgio Napoletano, a declarat că susţine Turcia în dorinţa acesteia de a adera la UE. Prin urmare, ţările care se coalizează cu Italia vor vota, mai mult ca sigur, împotriva lui van Rompuy.

O altă declaraţie care îl face extrem de nepopular pe van Rompuy este cea referitoare la introducerea unor noi taxe ecologice în ţările Uniunii Europene.

Marea Britanie a declarat oficial că nu îl va susţine pe van Rompuy în această cursă electorală, deoarece belgianul ar dori crearea unui Stat federal European cu un steag propriu, un imn propriu şi un sistem central de colectare a accizelor şi a taxelor pe transferurile bancare.

3. Jan Peter Balkenende: premierul olandez de centru-dreapta cunoscut pentru look-ul său tineresc, ar putea fi varianta statelor mai mici şi a celor estice.

4. Jean-Claude Juncker: este un politican luxemburghez de dreapta care promovează ideea unui stat federal, întocmai precum van Rompuy.

5. Vaira Vike-Freiberga: doamna Freiberga a fost primul preşedinte al Letoniei după declararea independenţei şi a comparat procesul e alegere al Preşedintelui UE cu Uniunea Sovietică. Într-un interviu în Le Figaro declara că experienţa sa politică o recomandă pentru ocuparea funcţiei de Preşedinte al UE. Vaira Vike-Freiberga ar putea fi susţinută de tările baltice dar şi de alte ţări din Europa de Est.

Favoriţi pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Afacerilor Externe şi Securităţii

1. Miguel Angel Moratinos: ministru de externe al Spaniei

2. Oli Rehn: politician finlanez anglofil, actualul comisar al UE pe probleme de extindere.

3. Massimo d’Alema: un poltician cu un trecut comunist, fost ministru în cabinetul lui Romano Prodi.

Într-o vreme s-a vehiculat şi numele lui Adrian Severin pentru ocuparea aceste funcţii, dar şansele sale sunt acum egale cu zero, datorită faptului că liderul grupului parlamentar de stânga din UE a declarat că îl va susţine pe Massimo D’Alema. Acum câteva zile Ioan Mircea pascu nu a ezitat să sublinieze că şansele lui Adrian Severin sunt practic egale cu zero.

Consideraţii finale

Politcienii conservatori în general au sperat până în ultima clipă că Vaclav Klaus nu va semna Tratatul de la Lisabona, iar în acel caz tratatul nu s-ar fi ptutu retifica, ceea ce ar fi însemnat că structura de conducere a UE va rămâne esenţial aceeaşi. În cele din urmă, Klaus a semnat Tratatul de la Lisabona, astfel încât acesta va intra în vigoare începând cu 1 decembrie.

Schimbările în structura de conducere a Uniunii Europene nu sunt atât de drastice pe cât ar putea părea, însă prin ele Uniunea Europeană a pornit pe un drum vădit spre federalism. Este drept că până să se ajunge la un stat federal european mai sunt mulţi paşi de făcut şi nu cred că Europa va merge în această direcţie sau, dacă o va face, va fi extrem de circumspectă. Nu se poate crea un stat federal dacă nu există un principiu unificator, iar în cazul Europei acest principiu lipseşte cu desăvârşire.

COnservatorii au sărit imediat ca arşi după ratificarea tratatului de la Lisabona. DEşi temerile lor mi se par justificabile cred că orice astfel de demers ar trebui cântărit cum grano salis. Tratatul de la Lisabona nu înseamnă că, automat, s-a pornit pe drumul federalismului. După cum s-a putut vedea din descrierea favoriţilor, există susţinători ai federalismului, dar şi oponenţi ai acestuia. Mai mult, ţările bogate din UE şi bine industrializate nu cred că ar fi de acord niciodată să intre într-un sistem federativ total cu nişte ţări aflate la pragul sub-dezvoltării şi al colpasului economic precum România.

Binele comun al tuturor statelor europene nu este altceva decât o utopie care dă bine la ochi în cărţile de filosofie politică, dar nu va fi niciodată pus pe primul loc. Va prima mereu interesul individual al fiecărui stat în parte. Prin urmare nu cred că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este începutul sfârşitului statelor suverane şi independente.

Surse:

Hotnews.ro

France24

UE

The Telegraph

Update

Sefii de stat par sa fi trecut peste neînînţelegerile iniţiale şi summit-ul se apropie de sfârşit. Marea britanie a renunţat să-l mai susţină pe Tony Blair. Jocurile par făcute.

Preşedintele Consiliului European: Herman van Rompuy

Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate: Catherine Ashton

La ora 22:15 (ora Romaniei) este programată o conferinţă de presă în care se va anunţa rezultatul.

Surse:

ANSA

Centrul de presa al UE

Update 2:

Este oficial. Noul Presedinte al COnsiliului European este Herman van Rompuy, iar Intaltul Rreprezentant al UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate este Catherine Ashton.