Despre ideea de persoana (addenda)


In luna octombrie scriam cateva insemnări despre conceptul de persoană. Date fiin anumite lecturi proaspete as dori sa revin asupra subiectului.

O premiză neceară: OCCIDENTALII IDENTIFICA, ORIENTALII DESCRIU!!!

1. Premiza aceasta este foarte importanta pentru intelegerea cat mai exacta a rationamentelor pe care le voi expune. În postarea din octombrie incercam sa gasesc o definitie cat mai buna conceptului de persoană. Demersul este, insa, destul de complicat, intrucat, inainte sa definim persoana trebuie sa definim definitia. Mai cu seama, trebuie sa clarificam ce inseamna a defini un lucru. Aici intervine premiza pe care am expus-o. In occident, definitia inseamna o identificare a lucrului ce trebuie definit cu un alt lucru de care se difera printr-o diferenta specifica. In răsărit definiţia este, ma de grabă, o descriere a obiectului de definit decât o identificare a acestuia cu un alt obiect. Apusenii considera ca prin definitie spun totul despre obiectul definit, în timp ce răsăritenii sunt conştienţi că niciodată nu s-a spus destul.

Această dihotomie poate fi intalnită chiar şi in epoca de aur a filosofiei grecesti. Aristotel identifica, Platon descrie!

2. Aceste porniri specifice Apusului si Rasaritului se rasfrang, in cele din urma, asupra teologiei. Teologia apuseamna a incercat mai mereu sa defineasca in sensul identificarii, in timp ce teologia orientala a incercat mereu sa descrie ceea ce poate fi descris si sa taca atunci cand raspunsul unor mistere poate fi gasit doar in tacere. O dovada in acest sens este faptul ca teologia apofatica este specifica crestinismului oriental.

Teologii latini au incercat mai mereu sa defineasca conceptul de persoană in sensul unei identificari (Augutin, Tertulian, Riccardo di San Vittore, Toma de Aquino, Scheeben). În răsărit, demersul a fost cu totul altul (Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur).

Problema este ca majoritatea definitilor din mediul occidental au fost extrem de statice. Insusi categoria de substanta, folosita de Toma de Aquino, este o categorie extrem de statică. Adevărata provocare a teologiei moderne este aceea de a prelua aceste concepte statice si a le transforma intr-un limbaj dinamic si accesibil oamenilor de astazi. Meritele tomismului nu pot fi tagaduite, insa astazi este nevoie de un alt limbaj pentru ca teologia să se facă inteleasă, altminteri, teologul risca sa se identifice cu figura clown-ului despre care vorbeste Joseph Ratzinger in Introduzione all’cristianesimo (Introducere in crestinism), mai cu seamă să nu fie luat in serios.

3. Desi un teolog desavarsit, H. U. v. Balthasar scapa din vedere aceasta provocare, teoretizand faptul ca persoana devine cu adevarat persoana doar in relatia cu Hristos. Acest lucru ar insemna ca un ne-creştin ar fi mai puţin persoană decât un creştin, sau că un creştin nepracticant ar fi mai puţin persoană decât un creştin practicant.

Romano Guardini, sesizează această provocare şi marjează mult pe ideea de mister. Persoana este o realitate indefinibila, un mister. Prin teologia sa, Guardini se apropie mai multe de sensibilitatile si de forma mentis a oamenilor din secolul al XX-lea.

4. Este din nou meritul lui Jospeh Ratzinger (actualul Papă Benedict al XVI-lea) de a fi dat răspunsul cel mai pertinent provocării despre care vorbeam. Recunoscând meritele psihologiei de astazi, Ratzinger defineste persoana in termeni de relatie. Astfel, de la o definitie statica, Ratzinger trece la o cercetare dinamică, la o descriere partială a conceptului de persoană, într-un limbaj extrem de comprehensibil în zilele noastre.

Ratzinger face, totuşi o observatie extrem de interesantă. Persoana se defineste ca relatie în plan existential, nu in plan substabtial. Această abordare are meritul de a răspunde provocării printr-un limbaj care nu şterge cu buretele 7 secole de tomism.

Rationamentul lui Ratzinger nu poate fi, insa, un punct de sosire al teologiei, ci unul de plecare. De ce? Pentru ca plasarea conceptului de persoană in sfera existentialului da peste cap scheletul filosofic pe care teologia si+a construit discursul pana acum. O astfel de viziune ar insemna trecerea la filonul filosofic existentialist si fenomenologic, trecere care la nivel rational nu poate fi decat salutata, intrucat dupa Husserl si Heidegger nici chiar Occidentul nu mai defineste prin identificare, ci prin descriere. Prin urmare, se pune problema daca ar fi legitim sa construim o teologie pe scheletul fenomenologiei?

Intrebare la care astept raspunsuri.

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Lilick?
    Trecuta!

  2. eu cred ca are de-a face si cu modul in care Occidentul a pus accentul pe individualitate incepand abia cu Rousseau. pana atunci aveam de-a face cu o relatie gen parte-intreg: fiinta umana nu exista cu adevarat autonom prin meritele sale „personale”, decat in masura in care reprezenta o colectivitate, o breasla, o casta, etc. nu uita ca pana si arta medievala era considerata importanta atata vreme cat era intru universul creat de divinitate, artistul era un mim al lumii, iar meritele sale veneau de undeva de dincolo de el.
    Rousseau este primul care simte diferenta ireconciliabila intre el si restul, iar dupa el intreaga psihologie si arta moderna a incercat permanent sa opuna nevoile individuale si viata privata spatiului public si societatii in general.
    ce te faci insa cu cei mai noi care nu doar neaga originalitatea artei, ci si a individului in general definind fiinta umana ca un soi de construct ce cuprinde mai degraba text (cultura, mentalitatea care i s-au transmis) si reactie la reactia altora de unde si sintagma „eu ca altul”? in aceasta paradigma nu mai avem de-a face cu o personalitate autonoma, ci cu o fiinta discontinua, care-si simte alteritatea funciara? si care este diferenta dintre acest tip de relativism si descriptivismul oriental? care dintre ele este nociv pentru individ si care este cu adevarat o marca a evolutiei? si este acest demers unul fenomenologic?
    ma rog, chiar nu ma pricep deloc la teologie, decat ca cititor amator. insa daca ma uit in urma Husserl si Heidegger mi se par incompatibili cu mai toti termenii incepand de la textualism incoace…

  3. Dedublarea textualistă poate fi asimilată şi fenomenologic, ca în cazul lui Michel Henry. Iar existenţialismul este motivat chiar de această dedublare, resimţită negativ.

    Iar în privinţa descriptivismului oriental, puţini relizează cât de … relativist era acesta. Owen Barfield remarcă că orientalii nu erau deloc tulburaţi de existenţa unor teorii concurente, care să explice („salveze”) acelaşi fenomen (text).

  4. Cred ca despici firul in patru.
    Am impresia ca identificarea si descrierea sunt mai degraba moduri de apreciere, metode de evaluare in profunzime in cazul definirii si superficiala in cazul descrierii, si ele nu se aplica doar la persoana.
    E vorba de cultura, de un mod de abordare al cunoasterii.

    Persoana e un animal, iar valoarea sociala a persoanei, respectabilitatea, demintatea etc.. depinde de modul in care persoana se rapoarteaza la sistemul de valori sociale.
    Ce ar fi persoana fara sistemul si criterile de valori prin prisma carora e apreciata?
    O persoana care traieste in sistemul oriental poate sa fie valoroasa si sa nu aiba valoare in sistemul occidental si invers.

    Se vorbeste mult despre originalitate, dar ce inseamna ea oare? Din clipa in care ne nastem, lumea incepe sa actioneze asupra noastra si actiunea aceasta continua pana in clipa din urma. Si asa e pretutindeni. Ce putem considera oare numai al nostru, afara de energie, putere si vointa! Daca as fi in stare sa spun tot ce datorez marilor inaintasi si contemporani, nu mi-ar ramane mare lucru .” (J.W Goethe)

  5. Deceneu, persoana nu-i (numai) un animal !

    Tocmai fiindcă se încadrează într-un sistem de valori…

    Dar nici la acesta nu poate fi redusă !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: