Vergiliu şi retrezirea speranţei (un fel de critică literară)


Vergiliu, A patra Bucolică

„Iată c-a venit şi vîrsta cea din urmă, profeţită

De sibila de la Cumae. îndelungul şir de veacuri

îşi începe re’nnoirea. Se şi-ntoarce iar Fecioara

Şi curînd o să se-ntoarcă şi domnia lui Saturnus ;

Cerul  din înalt  şi  toarnă noi  fiinţe zămislite.

Mîna ta, Lucină castă, ocrotească   pruncul gata

Să se nască — pruncul care, cu venirea lui pe lume,

Va întîi şi-întîi să-ncheie epoca de fier,  ţi pentru

Universul tot să facă să învie vîrsta-de-aur.

Ocroteşte-1,   căci  domneşte  de  pe-acum  al  tău Apollo !

Vîrsta asta fericită, Pollio, o să se-arate Chiar acum,

sub consulatul tău, şi-o să se desfăşoare

Cursul lunilor măreţe. Tu fiindu-ne în frunte,

Dac-a mai rămas vreo urmă care să ne-aducă-aminte

Groaznicele noastre crime, se va şterge, şi pămîntul

O   să   se   descătuşeze   din   eternele   lui   spaime.

El,  copilul, va să ducă viaţa zeilor,  şi printre

Zei amestecaţi vedea-va pe eroi ;

iar însuşi el Socotit va fi de dînşii ca al lor ;

şi cîrmui-va Lumea-n veci împăciuită de părintele său vrednic.”

Versuri profetice scrise de Vergiliu in jurul anului 40 i.d. H, la putin timp după asasinarea lui Cesar si bătălia de la Phillipi, prin care triumvirii îi învinge pe republicani. În urma bătăliei foarte mulţi ţărani au fost dezpropietăriţi, printre care chiar şi Vergiliu. Având prieteni în politică, Vergiliu a primit în schimb alte proprietăţi, dar sensibilitatea poetului latin era îndreptată tot către pierderea pământului unde a copilărit. Erau vremuri extrem de tumultoase, violente, vremuri în care aburul sângelui vărsat se resimţea pretutindeni. Un tablou realmente apocaliptic, menit să taie oamenilor de rând orice firicel de speranţă într-o lume mai bună.

În aceste circumstanţe, versurile lui Vergiliu par de-a dreptul mesianice. Pe parcursul istoriei mai multe personalităţi au văzut în aceste versuri o profeţie a venirii lui Hristos. Dante Alighieri, de exemplu, îl considera pe Vergiliu deja creştin. Pietro Lombardo aşijderea. Sfântul Augustin avea oarecare rezerve în a considera aceste versuri drept mesianice, în timp ce sfântul Ieronim se situa, în mod hotărât, pe frontul opus. Din punct de vedere teologic, patristica a teoretizat conceptul de logos spermatikos tocmai pentru a explica într-o oarecare măsură scrierile de dinaintea naşterii lui Hristos care conţineau idei foarte asemănătoare cu cele ale revelaţiei divine.

Dincolo de toate, versurile celei de a patra bucolice contin numeroase elemente explicite care şi-au dobândit notorietatea datorită mesajului creştin. Tema principală a acestei egloge este naşterea pruncului din Fecioară, moment care va produce o renovatio mundi. Conform versurilor, acet eveniment ar urma să se petreacă încă sub consulatul lui Pollio, unii comentatori susţinând că Vergiliu avea în vedere perioada 15-10 î.d.H, deci chiar perioada când avea să se nască Hristos.

Aceste elemente nu pot fi trecute cu vederea, iar demersul de a-l considera pe Vergiliu un prevestitor al împărăţiei lui Hristos nu mi se pare deloc ilegtim, deşi poate puţin reducţionist. Hexametrii virgilieni plini de armonie prevestesc ceva, şi anume o vreme când speranţa nu va mai fi deşartă, când lumea va fi reînnoită. În contextul istoric de atunci, acest mesaj a fost extrem de curajos.

După cum s-a văzut deja, totul părea să ateste un sfârşit iminent. Nenumărate bătălii fratricide, prea mult sânge vărsat. Oraclele etrusce vorbeau despre cele 10 secole ale universului, după care totul avea să vină sfârşitul prevestit de sângele care va înroşi cursurile râurilor. În acest context, toată lumea era resemnată în faţa sfârşitului. Societatea romană de atunci trecea printr-o veritabilă frică de sfârşit, ceva asemănător cu psihoza iscată în zilele noastre de teoria cu anul 2012. În acest context de depresie generalizata si de resemnare în faţa sfârşitului, majoritatea poeţilor priveau spre trecutul glorios al Romei. Vergiliu a fost singurul care a avut tăria să privească spre viitor, spre o lume mai bună, spre o viaţă mai liniştită.

Prin urmare, dincolo de o profeţie mesianică, aceste versuri sunt un act de curaj si luciditate, o convingere, un îndemn la revenirea la vârsta de aur a religiozităţii, vârsta la care oamenii şi zeii puteau încă intra în contact direct.

Toate aceste elemente ne fac să fim mai apropiaţi de Vergiliu ca oricând, iar versurile sale să fie la fel de actuale ca atunci când au fost scrise. Astăzi, la fel ca şi atunci, avem nevoie de puţină luciditate, de curajul de a privi spre viitor cu alţi ochi şi de dorinţa sinceră a unei schimbări a paradigmei lumii moderne. Avem nevoie de revenirea la epoca de aur a spiritului uman. Omul recent, nu este omul veritabil, aşa cum a fost creat de divinitate. Prin urmare, AVEM NEVOIE SA FIM NOI ÎNSINE! Asa cum am fost creati.

P.S. Pentru siguranţă, câteva informaţii despre viaţa lui Vergiliu. S-a născut în jurul anului 70 i.H şi a murit în anul 19. Prin urmare a trait in una dintre cele mai instabile vremuri ale IMperiului Roman. Forma e guvernare a Romei era atunci republica senatorială, formă care a fost eficientă pentru organizarea unei Republici în spaţiul italian, dar care era cu totul ineficienta atunci cand întinderea teritoriala a Romei a ajuns să cuprindă Marea Mediterană în întregime. Astfel, Vergiliu a fost martorul trecerii de la republica senatorială la imperiu, trecere care s-a făcut cu mult sânge.

Părinţii lui Vergiliu erau proprietarii unui teren arabil, prin urmare nu erau chiar săraci. Astfel şi-au trimis copilul la studii, sperând că va deveni un cunoscut avocat. Timiditatea şi sensibilitatea lui Vergiliu nu erau însă calităţile necesare unui avocat, astfel încât Vergiliu se reorientează spre filosofie, poetică şi cultură. Îşi face prieteni în înalta societate romană, dar nu intră niciodată în politică.

În urma bătăliei de la Philippi, Vergiliu este dezproprietărit de moşia sa. Rezultatul acestor vremuri este culegerea Bucolicelor, un volum de poezii pastorale care prin discuţiile a doi ţărani pun pe tapet dezamăgirile cu care se confruntau cei dezpoprietăriţi.

Ultimii 30 de ani din viaţă, Vergiliu îi petrece la în apropierea oraşului Napoli une se dedică exclusiv creaţiei. Moare în anul 19 î.H, pe când se întorcea intr-o călătorie în Grecia.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. O mentiune. Acesta este doar un fragment din Bucolica a patra!

  2. hahaha, vad ca amandoi postam recenzii astazi… ma rog, a ta este mai canonica si cu un subiect, istoric vorbind, foarte indepartat de al meu.
    Am oaresce dubii in privinta capacitatii noastre de a reveni la „epoca de aur a spiritului uman”, insa imi plac si mie Bucolicele, asa ca in privinta aceasta te felicit pentru tema aleasa. Nu sunt teolog asa ca ma feresc sa intru in sfera valorii profetice a versurilor, dar cred ca ai punctat-o foarte bine.

  3. Dan, permite-mi să te felicit cu privire la articolele scrise pe blog, îmi pari un om care tratează cu seriozitate problemele actuale, şi îmi pare bine că am găsit şi oameni care gândesc aşa, fiindcă este plin pe aici de oameni fără nici cea mai mică urmă de morală şi de un set minim de valori. Vreau să te rog (pentru mine contează acest răspuns) să-mi spui părerea ta cu privire la incidentul care a avut loc zilele acestea în timpul campaniei electorale, când Radu Stroie- candidatul PNL în colegiul 1 a fost surprins împărţind cadouri electorale. După cum ştii astfel de lucruri sunt ilegale. Tu cum cataloghezi aceste lucruri, şi ce părere ai: merită Radu Stroie să intre în Parlament? Mulţumesc anticipat. Aştept răspunsul tău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: