Sisteme electorale


De astazi mai toata lumea a revenit la lucru si elevii la scoala. Chiar daca spiritul sarbatorilor nu a disparut inca si chiar daca eu ma aflu inca in vacanta, imi reiau si eu activitatea pe blog, activitate pe care am lasat-o pe plan secund in ultima vreme. Desi perioada vacantei a fost un moment privilegiat pentru trairi si experiente foarte profunde si interesante, din discretie fata de mine insumi si fata de persoanele din jur, voi relua subiectele din sfera lumii politice.

Astfel, nu pot rata momentul de a interveni „blogosferic” intr-o dezbatere extrem de interesanta si, cred eu, absolut necesara pentru Romania, si anume cea referitoare la sistemele politice, in speta la votul uninominal vs. votul proportional. Din ceea ce am citit pana acum in „blogosfera” am gasit o pozitie bine argumentata la Deceneu si o incitare la discutie pe blogul lui Lillick, care ne ofera si un text de pornire. Ca o ulterioara sursa nepretuita de informatie mentionez si un document al Asociatiei Pro Democratia pe care il puteti vizualiza AICI.

1. Sistemul partidelor politice in Romania

Polemica referitoare la votul unimominal majoritar vs. votul proportional ne face adesea sa ramanem la o reflexie epidermica asupra realitatii. Cred ca daca ar fi intrebat ce prefera, aproape fiecare roman s-ar decide in favoarea votului uninominal, chiar daca foarte putini sunt aceea care inteleg cu adevarat subtilitatile din spatele unei astfel de alegeri.

Un prim aspect care fuge adesea ochiului neinformat este acela ca oricare dintre aceste doua sisteme electorale  influenteaza drastic sistemul partidelor politice din Romania. Momentan, Romania este caracterizata printr-un sistem pluritartidist care ia forma unei triade formate din trei actori principali: PDL, PSD si PNL. O descriere foarte interesanta a unui sistem politic in forma unei triade a facut acum vreo doua luni Dragos Paul Aligica, intru-un material publica pe Hotnews.ro. Materialul mi s-a parut de-a dreptul savuros, chiar daca nu impartasesc concluziile autorului, mai cu seama aceea ca nu putem astepta stabilitate politica intr-un astfel de sistem triadic si ca doar un sistem bipolar ar putea asigura o stabilitate politica durabila.

Presedintele Traian Basescu nu se sfieste sa-si arate inclinatiile sale catre un sistem de partide bipolar, cu doar doi actori mari pe scena politicii romanesti. Fara indoiala, trecerea la un astfel de sistem de partide ar fi in defavoarea PNL-ului care s-ar vedea scos de pe scena politica avand doua optiuni: mentinierea unui PNL independent care, probabil, nu ar reusi sa treaca de pragul electoral, sau afilierea PNL-ului unui dintre actorii majori ai teatrului politic, adica PDL sau PSD. In primul caz, PNL ar exista in virtutea unui imperativ moral, in al doilea, PNL si-ar pierde identitatea sa de partid istoric.

Aceasta divagatie a fost absolut necesara. De ce? Dupa cum am spus deja, trecerea la un sistem uninominal majoritar ar contribuit la cristalizarea unui sistem politic bipolar din care PNL ar fi exclus, in timp ce revenirea la un sistem proportional ar perpetua sistemul de partide triadic in care PNL joaca un rol destul de important. Conducerea PNL a sesizat aceste probleme spinoase si de curand, Calin Popescu Tariceanu a publicat pe blogul sau un material care vorbea tocmai de acest pericol si de faptul ca pentru PNL a sosit timpul unei „realpolitik” ca partid de opozitie. Aceasta atitudine m-a bucurat extrem de mult din doua motive. 1. Deoarece eu am afirmat raspicat acest lucru inca dupa primul tur al alegerilor prezidentiale si 2. deoarece dupa 6 decembrie chiar Tariceanu era cel care cocheta cu o alianta PDL-PNL, atitudine care la acel moment a pus PNL-ul in fata unui pericol de sciziune.

Din cele scrise pana acum s-ar putea spune ca ma situez usor impotriva votului uninominal majoritar din cauza simpatiei pentru PNL. Prin urmare, este necesar sa evaluam atat partile pozitive cat si pe cele negative ale ambelor sisteme electorale.

2. Sistemul uninominal

Cel mai adesea, sistemul uninominal desemnează în fapt o procedură majoritară ce funcţionează după formula “câştigătorul ia totul”.  În accepţiunea sa cea mai simplă, acest sistem presupune că în fiecare circumscripţie există doar un singur loc disputat şi fiecare alegător dispune de un singur vot. Fara indoiala, acest sistem releva cateva avantaje: conflictul politic este personalizat, la procesul electoral participa individual mai multi competitori, circumscriptiile electorale sunt relativ mici si faciliteaza o relatie mult mai directa intre alegator si ales etc. Totusi, acest sistem are doua dezavantaje care ii pun sub semnul intrebarii validitatea: nu permite reprezentarea acelora care nu au votat cu castigatorul si este mult mai usor de fraudat sau cumparat.

Ultimile alegeri legislative din Romania care s-au desfasurat dupa un sistem uninominal partial, au scos cu prisosinta la iveala acest aspect.Candva in 2008, pe Hotnews aparut un reportaj extrem de interesant despre cum s-au desfasurat procesul electoral in circumscrptia in care a candidat Catalin Predoiu. Contracandidatul sau era un baron local PSD care avea totul in mana. A organizat concerte, donatii, chefuri, a impinzit toata circumscrptia sa cu pancarte, a dat bani nevoiasilor s.a.m.d. Evident, a castigat fara probleme.

Mai mult, acest sistem da nastere unor veritabile anomalii matematice, carora le-a cazut prada chiar si Romania in 2008. In cadrul alegerilor legilsative, PSD a obtinut un procent superior celui obtinut de PDL si totusi, dupa repartizarea mandatelor, PDL a obtinut mai multe mandate parlamentare decat PSD. Cand in Marea Britanie camera inferioara a parlamentului (pentru Camera Lorzilor nu se fac alegeri. Fotoliile sunt obtinute ereditar sau prin numiri ale Reginei) a fost dominata de laburisti, 6 din 10 britanici au votat impotriva laburistilor, si totusi laburistii au obtinut de departe mai multe mandate.

3. Sistemul proportional

„Mai democratică decât sistemul majoritar, reprezentarea proporţională permite o mai bună reprezentare a stării de opinie a electoratului însă prezintă serioase inconveniente în ceea ce priveştestabilitatea şi autoritatea guvernelor”, se afirma in documentul Asociatiei Pro Democratia pe care l-am citat mai sus. Pentru a contrabalansa, insa, acest neajuns, in multe tari s-au introdus masuri majoritare, cum ar fi pragul electoral, prima electorala, alegerea unei liste cu exprimarea unei optiuni personale in favoarea unui anumit candidat etc.

Intr-un sistem proportional sunt reprezentate mult mai bine minoritatile si, astfel, este favorizat pluripartidismul in defavoarea bipolarismului.

3. Bipolarism sau pluripartidism?

Decizia fiecarui individ in favoarea sistemului electoral unoninominal respectiv proportional trebuie sa se afle in concordanta cu optiunea fiecaruia pentru un sistem de partide bipolar sau pluripartidic. A fi in favoarea votului uninominal majoritar si in defavoarea bipolarismului politic este un non sens, o contradictie atat de evidenta incat foarte multi nici nu o observa, conform zicalei „nu vezi copacul din cauza padurii”.

Dupa cum am mentionat anterior, apropiatii presedintelui Basescu si chiar Basescu insasi se declara in favoarea unui sistem de partide bipolar. Probabil din aceste motive au hotarat sa-l nominalizeze pe Honorius Prigoana in cursa pentru locul ramas liber dupa plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR. Honorius Prigoana a declarat cu hotarare ca se va bate fara incetare pentru introducerea sistemului uninominal majoritar.

Dar oare un sistem de partide bipolar ar duce cu adevarat la stabilitate politica? Sau mai bine spus, o stabilitate politica realizata astfel ar duce, cu adevarat, la o imbunatatire a nivelului de trai, la crestere economica si, in general, la dezvoltare?  Intr-un sistem bipolar ar exista un partid aflat la putere, care ar avea majoritate parlamentara si ar impune orice masura ar dori. Partidul din opozitie, pe cat de mare, nu ar putea face altceva decat sa vocifereze, sa se declare contrar etc. Nimic altceva, pentru ca masurile dorite ar trece oricum de votul parlamentului. Prin urmare, un sistem bipolar ar insemna, in definitv, o perioada de 4 ani in care partidul majoritar poate face aproape orice.

Acest lucru este destul de riscant atunci cand vine vorba de interesul national. Daca partidul aflat la putere ar adopta masuri ce contravin interesului national, nimeni nu ar putea face nimic. In contextul pluripartidismului, acest lucru nu este posibil. Sistemul triadic nu ofera o stabilitate politica imediata, dar este un sistem mult mai fecund pentru cetatenii de rand a caror interese pot fi oricand aparate prin coalitii intra-triadice de tipul despre care vorbea Dragos Paul Aligica in articolul mentionat. In contextul pluripartidismului, niciun partid nu ar detine o putere, sa zicem, absoluta, desi, sa fie clar, nu ne referim la o putere absoluta in sensul unei dictaturi. Dansul suspiciunilor dintr-un sistem politic in forma de triada este in beneficiul cetatenilor. Aceste afirmatii nu sunt o naivitate, dar printr-un sistem de mai multe partide interesul cetatenilor este mult mai bine conservat decat in cazul unui sistem bipolar.

Pluripartidismul lasa loc dialecticii hegelienie care poate duce la dezvoltare, in timp ce bipolarismul promoveaza principiul tertului exclus care in plan politic poate fi un principiu falimentar. In politica, o a treia varianta poate fi oricand mai buna decat doua variante. Sinteza poate fi oricand mai buna decat promovarea alternativa a unei singure directii.

Pluripartidismul confera vivicitate vietii politice, in timp ce bipolarismul promoveaza o staticitate care da aparenta stabilitatii, dar care poate duce la involutie. Un mecanism static tinde mereu sa involueze, in timp ce un mecanism dinamic tinde mereu sa evolueze.

Concluzie

Aceasta dezbatere nu poate fi epuziata foarte usor, cu atat mai putin intr-o postare pe blog. Dar toate aceste realitati arata un singur lucru: reforma legii electorale nu poate fi facuta pe sest, ci trebuie sa fie un proces care sa implice la maxim societatea civila.


Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Argumente mele impotriva sistemului majoritar.
    – Distorsioneaza reprezentarea structurii politice a electoratului in Parlament. Un partid cu 40% pondere in electorat poate lua peste 50% din mandate sau chiar mai multe.
    Chirac dispunea in Adunarea nationala, intre 2002 si 2007, de 62% dintre parlamentari, desi partidul sau primise doar 33% din voturi.
    – Concentreaza si stabilizeaza puterea in doua partide mari, care nu mai pot fi urnite de la putere.
    Stabilitatea la putere face ca Parlamentarii siguri de ei sa devina aroganti si sa sfideze cetatenii.
    – Electoratul dintr-un colegiu nu are o culoare politica, dar prin sistem uninominal e obligat sa aleaga un singur reprezentant care reprezinta colegiul.
    In acest fel reprezentarea e o struto-camila, o reprezentare teritoriala (un colegiu) este atribuita unui politician.
    Ale cui interese le reprezinta parlamentarul, ale alegatorilor, ale partidului sau da cu banul?
    In mod normal activitatea parlamentara vizeaza legi cu aplicare generala, deci nu-i normal sa afirmi ca parlamentarul exprima interesele colegiului pentru ca legile fiscale, ale protectiei sociale, stimularea afacerilor, nu sunt legi cu aplicabilitate locala.
    – Voturile celor care nu au votat cu castigatorul mandatului se pierd in sistem majoritar, se redistribuie castigatorilor, pe cand in sistem proportional ele se valorica la alt mandat al aceluiasi partid.
    Liviu Antonesei spune ca: „La ultimele alegeri din Anglia, doar 18% din voturi au fost „utile”, deci alocate direct candidatilor care au cîstigat circumscriptiile, restul au fost redistribuite acestora desi au fost primite de alti candidati! E adevarat, ies majoritati mai accentuate si cîmpul politic se
    simplifica pîna la bipartizanism, dar costurile nu sînt mici, sacrificînd la fel de „majoritar” optiunile majoritatii cetatenilor”.
    – Democratia este cu atat mai buna cu cat sunt reprezentate mai multe curente si aceste curente sunt luate in considerare.
    Concentrarea politica are acelasi efect cu cea economica, creeaza un semi-monopl.
    Sistemul uninominal este un sistem populist, de care vor sa profite cei care detin puterea sa se stabilizeze la putere definitiv.

    PS Nu trebuie sa introducem in ecuatie interesul PNL, trebuie sa facem abstractie de situatia politica din Romania sa discutam la modul general.
    Daca mesajul se repeta te rog sa stergi unul din ele.

  2. Basescu isi doreste pur si simplu un sistem din care sa nu scape nimeni. Consider ca odata ce PNL-ul ar ajunge sa imparta aceeasi ograda cu cineva din familia FSN, sub forma de colaborare permanenta, nu de alianta ce are ca scop o perioada electorala, atunci fie trebuie sa impuna mostenirea Bratienilor, liberalismul romanesc, care a tinut partidul asta in viata 134 de ani, fie moare si asa se duce cinstea istoriei…

    Sunt sustinatorul totusi al unui sistem proportional. Odata ce peste 18 la suta din populatie a votat PNL, era normal ca peste 18 la suta din parlamentari sa fie liberali.

  3. Buna, @Dan

    Ma bucur ca ai preluat si tu aceasta tema. Cel care mi-a furnizat materialul cu cele 33 de argumente contra votului uninominal are acest blog: http://transildania.wordpress.com/2010/01/04/despre-alegeri-partiale-uninominale-si-ordonante/

    Dar si l-a facut de curand, si de aceea nu gasim inca multe teme pe acest subiect.

    Am scris si eu pe aceasta tema de mai multe ori, si m-am declarat pro vot pe liste. Vreau ca partidele sa-si asume in totalitate raspunderea pentru ceea ce fac in Parlament, nu sa si-o imparta cu mine, cu tine.. etc. Am mai multe argumente pentru care imi doresc votul pe liste, dar poate o sa tratez asta pe o postare viitoare.

  4. Toti romanii avem o parere dar nu suntem in stare sa luam puterea in propriile maini. Voi inca va prefaceti ca nu ati inteles mesajul tinerilor morti in revolutiile istoriei? (LIBERTATE) Oamenii din partea asta a planetei nu au avut niciodata nevoie de lideri, conducatori sau oameni cu putere…

  5. Traian Basescu este ultimul dictator comunist,care nu a invatat nimic din experienta de 20 de ani de la revolutia romana si despre DEMOCRATIE,PLURIPARTIDISM,PARLAMENT BICAMERAL.
    In perioada interbelica se putea forma un partid cu cinci membrii fondatori asa cum se intimpla si acum in Benelux.

  6. Excelenta postre Domnule Patrascu, sunt perfect de acord cu ea (la fel cu comentatorii in special cu Alxeandru Marin). Mai bine spus sunt de acord in proportie de 99%, si spun asta pentru ca ma voi referi in continuare doar cu acel 1% cu care nu sunt de acord, intarind insa si mai mult argumentul Dvs.

    Este vorba in primul rind de presupusa si des invocata „stabilitate”, in favoarea sistemului uninominal.
    Faptele demonstreaza ca sistemul uninominal nu garanteaza nici macar des invocata stabilitate. Granteaza doar o grava nereprezentare, sau subreprezentare la nivel parlamentar a unui numar extrem de mare de alegatori, si o suprareprezentare a altora.
    Nici stabilitatea, nici formarea unui sistem bipartit nu sunt garantate de catre sistemul uninominal. Ajunge sa va uitati (de ex pe wikipedia) la rezultatele si frecventa alegerilor din Marea Britanie. Atat in perioada intrebelica cat si in perioada postbelica, in Marea Britanie au avut loc multe alegeri anticipate! Mai multe decat in ultimii 20 de ani in Romania, sau in alte tari cu sistem proportional.
    Alta tema de dezbatut ar fi incat „stabilitatea” ar trebui sa fie un criteriu. Germania a avit o guvernare superstabila intre 1933 si 1945, Rusia in timp de 8 decenii si Romania timp de 4. Nici postularea unei stabilitati necesare timp de 4 ani nu mi se pare necesara, asa cum spuneati, instabilitatea, si posibilitatea ca un guvern sa cada, este o posibilitate de sanctiune democratica necesara a unor abateri.

    In ce priveste bipartitismul trebuie evidentiat ca nici cel mai feroce sistem uninominal nu a reusit sa instaureze un sistem bipartit. Cel putin nu in Europa iar la nivel mondial SUA sunt exceptia (momentana) de la regula. In Marea Britanie secole intregi de sistem uninominal nu au dus la cristalizarea unui sistem cu doar doua partide. din contra la nivel national exista 3 partide mari, si poate 5-6 care ar trece un prag electoral intr-un sistem proportional. In plus exista cel putin 5 partide regionale in tara galilor, scotia si irlanda de nord. In franta lucrurile nu stau altfel.
    La fel ar fi de dezbatut in principiu cu cat ar servi bipartitismul interesului general, fiind doar o restrangere artificala.

  7. @Dan: În primul rând, la mulți ani și mult succes în blogosferă în 2010! În al doilea rând, cred că este necesară o clarificare terminologică.

    Citez: „Astfel, nu pot rata momentul de a interveni “blogosferic” intr-o dezbatere extrem de interesanta si, cred eu, absolut necesara pentru Romania, si anume cea referitoare la sistemele politice, in speta la votul uninominal vs. votul proportional.”

    Conceptul de sistem politic semnifică cu totul și cu totul altceva decât lucrurile pe care le-ai prezentat tu în textul tău, întrucât el este mult mai vast și face referire la modul de organizare și exercitare a puterii politice de către autoritățile unui stat, în concordanță cu un set de idei și valori politice. De aceea sistemul politic al unui stat poate fi cel al republicii sau al monarhiei, de exemplu. Unii consideră că nu există diferențe între conceptul de sistem politic și cel de regim politic. După alții, există diferențe, dar nu vreau să intrăm prea mult în detalii.

    Tu vorbești despre sisteme electorale, sisteme de votare, modalități prin care poporul suveran, în cadrul regimului politic al democrației reprezentative, își alege reprezentanții în unicul organ legiuitor al țării, Parlamentul.

    În ceea ce mă privește, sunt pentru un sistem combinat după modelul Republicii Federale Germania, în care fiecare alegător are două voturi, prin primul alegând direct un candidat (uninominal), prin al doilea alegând o listă de partid. Jumătate din membrii Parlamentului se aleg uninominal, iar cealaltă jumătate se completează în funcție de votul pe listă, astfel încât să se realizeze o contrapondere la pericolul alegerii uninominale a unor figuri gen Honorius Prigoană, iar alegătorii să nu uite a studia și programele și platformele politice ale partidelor.

    Mai mult decât atât, în actuala configurație constituțională a țării, este de preferat bicameralismul, ca o contrapondere la derapajele potențial grave ale puterii executive reprezentate de Traian Băsescu. Unicameralismul poate fi avut în vedere doar dacă posibila reformă constituțională ar merge în sensul unei republici parlamentare, iar nu prezidențiale.

    Dar cum acest lucru nu se va întâmpla, bicameralismul este absolut necesar, mai ales că, prin revizuirea Constituției din 2003, s-au eliminat unele lacune în organizarea celor două Camere, procesul legislativ devenind mai simplu, suprapunerile de atribuții fiind mult reduse, față de prevederile inițiale ale Constituției din 1991. Sigur, procedurile pot fi în continuare simplificate, dar bicameralismul rămâne, cel puțin în ideea unei republici prezidențiale (o idee de coșmar, ce-i drept), obligatoriu, întrucât, altfel, un Parlament unicameral, foarte redus numeric, ales uninominal pe criterii originale, ce țin de împărțirea de zahăr și făină unor alegători tulburați, se transformă în nimic altceva decât o Mare (Mică) Adunare Națională, timorată, șantajabilă la maxim și, deci, ușor manipulabilă de către un regim prezidențial autoritar și sclav al unor excese tot mai greu de digerat.

    În orice caz, evoluția constituțională viitoare e un subiect interesant de urmărit.

  8. Dane, de acord cu tine. Sistemul politic este ceva mult mai vast, dar nu se refera neaparat la monarhie sau republica ci la totalitatea mecanismelor politice care definesc o tara ca stat. Ceea ce am scris eu acopera in mare masura aceasta arie.

    Si eu as fi de acord cu votul ca in Germania. Si in Italia se voteaza la fel, insa doar la alegerile locale. Problema cred ca sunt insa oamenii. In multe medii romanesti oamenil nu inteleg nici cum vine sa puna o stampila in interiorul chenarului, apai daca le mai si ceri un nume cred ca vor fi cu totul confuzi.

  9. Uninominalul într-un tur nu are voie să impună un prag electoral mai mare decît norma de reprezentare pentru un parlamentar. Şi sistemul japonez are un algoritm de redistribuire a resturilor, dar care nu produce nedreptăţi precum cel românesc. Pentru exemplificare, să luăm două partide de la coada clasamentului. La recentele alegeri generale (31 august 2009) pentru camera inferioară, din 480 de locuri, comuniştii au luat 7, toate prin redistribuire (n-au avut nicio personalitate). La celălalt pol din registrul minor, Partidul Poporului (dizidenţa Kamei ieşită din PLD acum trei ani) a luat 3 locuri, toate cu norma de reprezentare îndeplinită individual. În sistemul românesc, cele două partide pomenite mai sus ar fi rămas înafara Parlamentului, fie că ar fi avut personalităţi (PP) fie că nu (PC).

  10. O altă observaţie pe marginea sistemului jponez este că, deşi e permeabil partidelor mici, timp de 5 decenii a evoluat (cu o excepţie de cîteva luni în 1993-94) ca un sistem cu partid central. Practic a fost un monopol al PLD. Însă felul în care a fost gîndit sistemul electoral a făcut posibil în prezent virajul, de asemeni natural, către un sistem cu două partide mari. Între timp, sublimarea şi desublimarea jucătorilor minori nu a fost deloc stînjenită de comportamentul pragmatic al alegătorilor. Electorii sunt la fel de liberi să aleagă, ca şi acum 60 de ani. Socialiştii au avut şi momente de creştere (1993) dar şi gropi de potenţial (2003, 2005, 2009). Niciodată însă, nu au fost lipsiţi de dreptul de a fi aleşi. Chiar dacă în actuala distribuţie nu au mai mult de 7 mandate, din care 3 uninominale.

    Sunt şi 6 independenţi intraţi pe spezele lor, dar şi trei partide ciudate, Partidul Tuturor – 5 (2+3*), Partidul Japoniei – 1, Partidul Lumii – 1* . E de notat că Partidul Japoniei a intrat uninominal, iar Partidul Lumii prin redistribuire. Partidul Lumii a realizat cam cît fiecare din cei 6 independenţi. Comparaţi cu soarta PNŢ-cd, PRM, PNG şi. probabil. conservatorii, dacă nu se mai cartelează cu PSD. Un lucru e clar: practica a arătat că ieşirea din Parlament e un drum cu sens unic în România, dar nu în Japonia.
    ––––––––––-

    Rectificare: Comuniştii au 9 locuri (mai puţin de 2%) toate obţinute prin redistribuire.
    * locuri obţinute prin redistribuire.

  11. Multumesc foarte mult pentru aceste completari extrem de utile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: