Hai-hui


Din nou a trecut mult timp de când nu am mai scris nimic. Între timp am fost într-un mic concediu la Râmeţ. Frumoase locuri! Dar din păcate am avut, din nou, ocazia să văd pe pielea mea că turismul românesc se află în epoca e piatră. „Romania, land of choice” pare a fi mai mult o ţară în care posibilitatea de a alege îţi lipseşte cu desăvârşire.  Singurul lucru pe care te poţi baza sunt propriile picioare, sau propria maşină, depinde ce mijloc de locomoţie alegi.

Am ajuns în gară la Teiuş dimineaţa la ora zece. La informaţii o doamnă plictisită nu are deloc răbdare să pun toate întrebările. De fapt erau doar două: 1. La ce ore există, într-o zi, trenuri spre Timişoara şi 2. Cum se poate ajunge la Râmeţ? La prima întrebare nu am avut privilegiul să primesc un răspuns nici pe de parte complet. Funcţionara CFR s-a rezumat în a-mi spune doar la ce oră este următorul tren spre Timişoara. Am încercat să insist, dar degeaba. La a doua întrenare mi s-a răspuns că există doar două autobuze, unul dimineaţa şi unul seara. Pe cel de dimineaţă tocmai îl pierdusem, iar până la cel de seară mai erau 12 ore.  Astea da servicii turistice!

Plecăm pe jos. Cunosc în mare Teiuşul aşa că ştiu în ce direcţie să o pornesc. Ajungem la un magazin şi ne gândim să întrebăm şi acolo cum stă treaba cu autobuzele. Am nimerit o vânzătoare extrem bine intenţionată care ne-a spus că există foarte multe autobuze de la gară spre Râmeţ dar că nu ştie orele la care acestea pleacă spre mănăstire. Pentru o clipă am fost fericiţi. Ne gândeam că vânzătoarea sigur avea dreptate. La următorul magazin am întrebat din nou, dar optimismul ne-a fost din nou tăiat din faşă. A revenit placa cu două autobuze pe zi. Ajunşi în partea centrală a oraşului am negociat cu un taximetrist preţul unei curse până la Râmeţ. 35 RON. Am considerat că este un preţ onorabil pentru o distanţă de 20 km. Prin urmare am pornit cu taxiul, căci nicio altă structură care să ţină cumva de Ministerul Turismului nu oferea transport e la Teiuş la Râmeţ.

Ajungem la destinaţie. Ne doream un concediu relaxant, deci am fi vrut să stăm la o pensiune. Taximetristul ne duce la Cabana Râmeţ, dar acolo condiţiile sunt departe e a fi onorabile pentru ce doream noi: camere de câte 6 paturi cu o singură baie pentru tot coridorul. Întrebăm unde este o altă pensiune. Ni se spune că nu există aşa ceva. Pornim printre casele de vacanţă cochete. Credeam că printre ele s-ar fi putut strecura o mică pensiune sau o unitate agroturistică de cazare. Din păcate ne-am înşelat: pretutindeni doar case de vacanţă. Cu rucsacurile în spate ne întoarcem până la mănăstire, în apropiere de care exista un magazin. Ne oprim la un suc şi aflăm că există o singură pensiune, la Geoagiu de Sus, adică la o distanţă de cam 6 km de mănăstire. Ne luăm rucsacii în spate şi pornim spre Geoagiu. În cele din urmă găsim pensiunea şi ne cazăm. COndiţii decente şi multă linişte. Este totuşi straniu pentru o ţară „land of choice” că într-o zonă turistică de o frumuseţe deosebită şi în care există o afluenţă imensă e turişiti să existe o singură pensiune.

Despre frumuseţea zonei este inutil să spun ceva. Aflându-ne într-o zi pe Cheile Râmeţului nu am putut să nu concluzionă, pentru a câta oară, că avem o ţară frumoasă. Cam rudimentară însă.

P.S. Din pricina unei noi traduceri nu prea mai am timp nici să respir. Aş vrea să scriu mai des. Mi-au trecut prin cap multe lucruri în ultima vreme dar nu reuşesc să găsesc timpul necesar pentru a îmbina mai multe raţionamente într-un mini-eseu. Sper să scriu măcar o dată la două zile pe blog.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: