Despre comunism si nu numai


Despre comunism s-au spus multe, dar indiferent cate se vor mai spune cred că tot nu va fi destul. Noi cei care l-am trăit, indiferent cât de mici am fi fost în 89, îl avem încă în vene ca nişte reziduri ascunse bine prin cotloanele sufletului. Aceasta nu este o problemă ce ţine de propria opţiune, ci de psihologie. Nicio altă ideologie, fie aceasta concretizată în cel mai autoritar regim posibil, nu a reuşti să distrugă omul din interior în măsura în care comunismul a reuşit să facă acest lucru. Conştientizarea acestui aspect este un mare pas spre o comprehensiune mai bună a societăţii româneşti de astăzi şi a fiecărui român în parte.

Aş dori să argumentez aceste afirmaţii pornind de la un eseu al lui Vaclav Havel. Înainte ca Havel să ajungă preşedintele Cehoslovaciei, în 1989, el a petrecut foarte mult timp prin închisorile comuniste din cauzaactivităţilor sale de disident şi membru fondator al organizaţiei pentru apărarea drepturilor omului, Carta 77. Timpul petrecut prin închisorile comuniste i-a dat posibilitatea lui Havel să reflecte mai mult la sistemul politic a cărui victimă era şi la adevărata natură a răului pe care acesta îl reprezintă. În eseul său Puterea celor fără de putere, Havel ne spune povestea unui vânzător de zarzavaturi. Iată rezumatul acestei povestioare citate de Francis Fukuyama în lucrarea sa Sfârşitul istoriei şi ultimul om.

În povestioara lui Havel, un vânzător de zarzavaturi îşi pune în vitrină, printre legumele sale, lozinca: „Proletari din toată lumea uniti-vă!” Întrebarea pe care ne-o punem este: „de ce face el aceasta?” Vânzătorului de zarzavaturi îi este indiferent conţinutul semantic al lozincii şi nu pune lozinca în vitrină pentru a comunica oamenilor un ideal propriu în care crede cu tărie. Lozinca este, însă, un semn şi conţine un mesaj subliminal foarte precis, pe care l-ar putea exprima şi astfel: „Eu, vânzătorul cutare, trăiesc aici şi ştiu ce trebuie să fac. Mă comport cum mi se cere. Se poate avea încredere în mine şi mă comport mai presus de orice reproş. Sun ascultător şi de aceea am dreptul să fiu lăsat în pace”. Acest mesaj este adresat celor de la putere şi, în acelaşi timp, constituie un scut împotriva potenţialilor informatori. Negustorul ar fi putut afişa, la fel de bine, lozinca: „mi-e frică şi de aceea mă supun orbeşte”. Valoarea de adevăr a lozinicii era aceeaşi, dar vânzătorului de zarzavaturi îi este jenă să pună în vitrină o asemenea declaraţie fără echivoc a propriei degradări. Astfel, semnul îl ajută să-şi ascundă faţă de sine însuşi josnicia pe care se bazează propria ascultare şi josnicia sistemului. Pe amândouă le ascunde în spatele unui piedestal înalt, care este ideologia.
Această poveste a vânzătorului de zarzavaturi ne învaţă două lucruri:

1. Semntimentul de demnnitate sau valoare umană este legat de concepţia omului că el este un agent moral capabil de o opţiune veritabilă;

2. Această viziune asupra propriei persoane este o caracteristică înnăscută a tuturor fiinţelor omeneşti.

În pofida acestor aspecte ontologice esenţiale pentru fiinţa raţională care este omul, este din păcate la fel de adevărat că fiecare persoană este, într-o măsură mai mică sau mai mare, capabilă să se împace cu ideea de a trăi în minciună, după cum observa tot Havel. Prin urmare, principala învinuire pe care Vaclav Havel o aduce comunismului se referă la prejudiciile pe care acesta le-a provocat caracterului moral al oamenilor şi credinţei lor în propria capacitate de a acţiona ca agenţi morali. Comunismul i-a umilit pe cei mai mulţi oameni, obligându-i practic să facă anumite compromisuri morale. Aceste compromisuri pot, la fel de bine, lua forma unei lozinici în vitrină sau semnării unui denunţ la Securitate. Comunismul încerca să-i facă pe toţi complici la teroare.

Fără îndoială, comunismul nu a putut să-şi ţină promisiunea unei bunăstări generale şi a înşelat profund speranţele „proletarilor”. Şi totuşi, regimele comuniste ofereau această bunăstare prin intermediul unui pact mefistofelic, cerându-le oamenilor să-şi compromită valoarea morală în schimbul unui salara mai mare sau a altor nimicuri care nu erau altceva decât praf aruncat în ochii oamenilor aserviţi. Făcând acest pact, victimele au devenit continuatorii sistemului, în timp ce sistemul însuşi a început să dobândească o existenţă proprie, independent de dorinţa cuiva de a participa la acesta.

Concluzionând putem afirma că regimul comunist a lucrat la nivel subliminal, privându-i pe oameni de o parte constitutivă a esenţei lor. Putem vorbi de o reală îndobitocire a oamenilor aserviţi, o regresiune ontologică spre un stadiu inferior de existenţă. Această „îndobitocire” ne-a afectat pe toţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de compromisurile pe care le-am făcut. Există desigur, oameni care nu au făcut compromisuri aproape deloc, păstrându-şi integritatea de agenţi morali, şi oameni care au făcut compromisuri peste compromisuri, având pe conştiinţă nenumărate victime moarte prin beciul Securităţii sau prin închisorile de exterminare. Totuşi, la nivel general se poate spune că întreaga societate românească a fost afectată de această lucrare subliminală a sistemului comunist. Pentru ca aceste efecte ale comunismului să dispară din rândul societăţii trebuie să treacă mai multe generaţii. Silviu Brucan spunea că 20 de ani ar fi de ajuns. Eu cred ca avem nevoie de cel putin 50 de ani, având în vedere că tagma politicienilor este constituită exclusiv din oameni care au făcut compromisuri uriaşe cu sistemul comunist. După 20 de ani de pseudo-democraţie, ei sunt continuatorii comunismului, chiar dacă l-au denunţat drept fiind ceva abject. Condamnarea comunismului de către preşedintele Băsescu a fost doar un gest formal!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: