De la modernism la postmodernism


A descifra semnele timpului în care trăim este un semn de maturitate şi înţelepciune! A discerne, a privi critic realitatea vremurilor în care vieţuim, a îneţelge ceea ce se petrece cu noi şi în jurul nostru, a întrezări motivele profunde a fenomenelor ce se succedă ameţitor în jurul nostru sunt aspecte care ne ajută să ne conturăm firav ceea ce putem să dorim cu adevărat de la pelerinajul nostru prin lume. Pentru a putea dobândi, măcar în parte, această înţelegere a vremurilor, vă invit la o scurtă incursiune prin perioada de tranziţie de la modernism la post-modernism.

Post-modernismul este o epocă greu definibilă prin prisma criterilor aristotelice a definiţiei. Acest lucru se reflectă, cu prisosinţă, în faptul că acestei perioade nu i s-a putut da un nume care să-i reflecte esenţa, iar astfel, a trebuit să se facă recurs la o perioadă trecută pentru a defini prezentul. Cuvântul post-modernism, reflectă faptul că acest curent, este depăşirea antitetică a modernismului însăşi, o revoltă faţă de un faliment politic, moral şi economic al omenirii, o evadare dincolo de orice barieră, un regres de la libertate la libertina.

Modernismul s-a caracterizat prin ataşarea faţă de anumite sisteme sociale, politice, morale, ştiinţifice, religioase bine definite, o ataşare naivă faţă de promisiunile unei tehnologii care promitea progres şi bunăstare. Două războaie mondiale, falimentul himerelor economice, nemulţumirea faţă de ştiinţă au produs o ruptură adâcă a omului faţă de orice sistem bine închegat. Omul a început să nu se mai încreadă sisteme, ci s-a făcut pe sine măsura tuturor lucrurilor. Binele şi răul sunt concepte care au fost scoase din cadrul metafizicii şi a religiei, şi au fost plasate în sfera intelectului individual al fiecărui om. Fiecare om este singura măsură a ceea ce este bine sau rău. De aici, revolta faţă de orice formă (şi implicit faţă de orice fond) ce ar putea îngrădi această putere demiurgică uzurpată de către om din sfera supra-naturalului. Această trecere poate fi observată destul de bine în artă.

Iată, două picturi a marelui Pablo Picasso:

Prima pictura este Portretul lui Gertrude Stein, operă realizată în 1906, în timp ce a doua pictură este una foarte celebră, Domnişoarele din Avignon, realizată în 1907. Iată, aceste două picturi au fost realizate la doar un an diferenţă, dar diferenţele artistice şi conceptuale pot fi remarcate chiar şi de cel mai neavizat privitor al acestor tablouri.

În cazul potretului lui Gertrude Stein se poat eobserva ataşamentul faţă de o formă canonică a reprezentării artistece, formă de la care nici chiar Picasso nu se abate. Forme foarte clare, bine definite, o cromatică simplă şi neextravagantă, sobrietate compoziţională, detalii minuţioase şi atent lucrate, o introspecţie lucidă într-un vast univers sufletesc….etc.

Domnişoarele din Avignon reprezintă o erupţie violentă (dar oare şi cathartică?) din orice formă de canonicitate a exprimării artistice. Claritatea formelor, lasă loc estompării acestora. Trupurile femeilor se contopesc oarecum, nu se poate observa unde se gată trupul uneia şi începe cel al alteia. Cromatica echilibrată se preschimbă într-o cromatică extravagantă. Se pune accent pe geometrizarea modelelor, ceea ce va deveni, ulterior, celbrul curent al cubismului. Sobrietatea este anihilată de spiritul ludic, dar o ludicitate dizarmonică, individualistă, căci fiecare „domnisoară” are jocul ei, neinteresându-se de un joc comun. Tot referitor la forme, putem remarca o oarecare fluiditate a acestora. Fluiditatea spaţilor este, în aceeaşi măsură, un concept de bază al arhitecturii moderne.  Pentru cei care au vizitat Bienala de Arhitectura de la Venezia de anul acesta, ajunge doar să amintesc proiectul Asymptote Archtecture, care punea accent exact pe această fluiditate.

Fără a pretinde că aş fi tratat foarte atent trecerea de la modernism la post-modernism, cred totuşi că exemplul tablourilor lui Picasso este destul de grăitor în acest sens şi poate ridica cel puţin anumite semne de întrebare pentru cei care doresc să mediteza mai mult asupra acestei problematici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: