Răsărit


Dat fiind faptul ca procesul democratic al votului a scos in evidenta dorinţa majorităţii cititorilor de a mai citi poezie pe blog, m-am hotărât să mai pun o poezie. O poezie despre mare scrisă la munte. Marea din suflet şi crestele din jur cred că au avut un efect copleşitor asupra mea.

E linişte-afară la fel cum e-n rai,

Căci soarele sfânt încă n-a răsărit

Din marea ce-ncet parcă-ţi cântă din nai

Un cântec al valului neistovit.

O rază aştept să văd cum răsare

Din noul, dar palidul nou orizont,

Căci raza iscă o nouă mişcare

Pe plajele goale a vechiului pont.

Dar negura, moale, se lasă de sus,

Se-aşează pe linia ce eu o privesc,

Schimbând răsăritul cu-‘n jalnic apus

A vechii speranţe ce încă-o nutresc.

Un sunet aud şi-l ţin bine minte,

Privirea-mi ridic spre cerul senin

Şi văd o pasăre cum zboară cuminte

Spre largul ce-şi poartă misterul diin.

Un nor se abate spre soarele meu

Ce-oricum e umbrit de o ceaţă subţire,

Făcând răsăritul acum şi mai greu,

Trezind în mine-o uşoară mâhnire.

Dar liniştea mării eu tot o ascult,

Chiar dacă soarele nu vrea să-apară,

Uitând întrutotul al lumii tumult

Şi orice problemă ce stă să răsară.

Si, totuşi, norul deodată dispare

Din calea divinului astru de preţ.

Iar acesta, din nou, în glorie răsare,

Cu mult, mult mai roşu şi cald şi măreţ!

Iar acum marea nu mai e mută,

Iar eu, eu stau demult pe tărm liniştit

Şi-ascult tainic cum marea-şi ascultă

Cântecul valului nicicând isprăvit!.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: