Fenomenologia iubirii (vazuta de mine)


O cugetare mai veche…….

Revin la fenomenologia iubirii cu o cugetare asupra distanţei şi asupra rolului pe care aceasta îl joacă într-o relaţie. Merg pe mâna lui Kant şi consider spatiul şi timpul drept fiind două categorii apriorice pe care nu le putem eluda. Ne învârtim prin ele ca printr-un labirint şi nu cred că va exista vreo Ariadna, cu firul ei magic, care să ne poată scoate din el. În mod normal, consider iubirea ca fiind un fenomen transcedental, în sensul că aceasta iese de sub stăpânirea acestor doi despoţi. Şi totuşi, chiar dacă iubirea transcede aceste categorii, ea este influenţată de ele. Când unul dintre parteneri este departe, iubirea reuşeşte să domnine spaţiul şi timpul dându-le un sens mai profund. Problema e că, dacă iubirea se înalţă deasupra lor, spiritul uman, fiind încă încarnat, nu se poate înălţa. Astfel, iubirea se ridică, dar omul rămâne în ele, creându-se astfel o tensiune interioară ce uneori poate avea valenţe zdrobitoare, iar această tensiune poate fi tradusă prin neputiinţă, o neputiinţă a omului de a se ridica deasupra realităţii spaţio-temporale în care este prins ca într-un cleşte. Dacă persoanele implicate într-o relaţie de iubire la distanţă pot menţine această tensiune sub control atunci relaţia poate avea succes. Dacă nu, aceasta este sortită eşecului.

Această tensiune inetrioară poate fi mai mult sau mai puţin intensă. Cu cât iubirea se sustrage mai mult cleştelui spaţio-temporal, cu atâta aceasta urcă în sfere mai înalte şi, dat fiind faptul că omul rămâne imobil în-trun punct fix, distanţa dintre iubire şi om se face mai mare, iar cu cât distanţa e mai mare, cu atât tensiunea e mai zdrobitoare şi, în cele din urmă legătura dintre părţile implicate se va rupe. De aceea, pentru ca o relaţie la dsitanţa să funcţioneze bine cred că este necesar ca raţiunea să se forţeze pentru a nu lăsa iubirea să urce în sfere prea înalte. În acest caz salvarea vine de la o profanizare abilă a sacraliăţii iubirii. Profanizarea este abilă atunci când, anulându-se distanţa, iubirea îşi recapătă sacralitatea primordială. Când aceasta nu se întâmplă, din nou relaţia este în pericol, chiar dacă elementul spaţial încetează să mai fie o piedică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: