Ziua internaţională a filosofiei


Acum două zile am primit un e-mail de la Noua Acropola prin care imi puneau la dispoziţie programul activităţilor organizate de acea asociaţie cu prelijul zilei internaţionale a filosofiei. Conform informaţiei primite de la ei, această zi ar fi astăzi, 20 noiembrie. Prin urmare, „la multi ani” tuturor iubitorilor de înţelepciune.

Şi dacă e sărbătoarea filosofilor, „profesionişti” sau amatori, eu nu pot decât să sărbătoresc prin muncă, evident muncă speculativă, intelectuală. Şi cum filosofia ia naştere din mirare (Aristotel) eu ma mir, ma minunez, mă întreb, şi îmi pun următoarele probleme:

1. Poate exista o mistică exprimată filosofic? Mulţi îmi vor da atunci exemplul lui Meister Eckhart. Prin urmare, reformulez: mai este astazi legitima o mistica exprimata filosofic? Exprimată în acest fel, îşi pierde ceva din esenţa sa?

2. În discursul metafizic, pot fi folosite ca argumente, căi de acces, chei de boltă anumite anumite aspecte preluate din istoria religiilor? Probabil această întrebare ar putea apărea drept scandaloasă multor „iubitori de înţelepciune”. CUm am ajuns la ea? Citind Eliade desigur. Nu una dintre operele sale fundamentale (pe care le+am citit, in mare masura in anii anteriori) ci Mitul reintegrării

Este un volum apărut în 1942 la editura Vremea. Acesta cuprinde 2 eseuri diverse dar care sunt legate cumva de o temă comnună: integrarea fiinţei umane în fiinţa cosmosului.
Încă de la prima pagină, atenţia mi-a fost captată de un comentariu asupra dramei „Faust” de Goethe. Eliade se opreşte, de fapt asupra primei părţi, „Prolog im Himmel” concentrându-şi atentenţia asupra relaţiei dintre Mefisto şi Dumnezeu şi, practic, de la acest comentariu îşi începe expunerea tezelor.
În ansamblu, se poate zice că Eliade elaborează aici o dizertaţie metafizică originală, întrucât foloseşte ca argumente şi dovezi religiile orientale, mai cu seamă, anumite aspecte din aceste religii. Din punct de vedere filosofic, concluzia la care Eliade ajunge ar fi aceea că între viaţă şi moarte conflictul este aparent, la fel cum aparent este conflictul dintre Bine şi Rău. Şi viaţa şi moartea, şi Binele şi Răul sunt doar aspecte consecutive ale aceleiaşi realităţi unice, inaccesibile experienţei umane.

Iatam pornind de la acest exemplu, reiau întrebarea: poate exista un discurs metafizic care să-şi tragă seva şi din experienţa religioasă, pe care istoria religiilor ne-o prezintă în toată complexitatea sa?

Cei care se simt interesaţi de aceste întrebări, sunt invitaţi să răspdună la ele prin comentarii la articol.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: