O lume reală într-o Europă „de vis”


savianoDe curând am terminat de citit o carte despre care se vorbeşte foarte mult în Europa, şi foarte puţin în România: Roberto Saviano – Gomorra. Am văzut apoi şi filmul: una dintre cele mai slabe ecranizări pe care le-am văzut vreodată, dar merită de văzut. Prin urmare, îi sfătuiesc pe cei interesaţi să parcurgă întâi rândurile căţii şi apoi să se uite la film căci altfel riscaţi să rămâneţi doar cu o imagine extrem de superficială, mă încumet să zic: chiar falsă a ceea ce autorul a dorit să exprime în carte.

Tema cărţii este Camorra, organizaţie mafiotă napoletană a cărei tentacule au ţesut o veritabilă pânză cam peste tot în lume. De regulă, suntem obişnuiţi să identificăm mafia italiană cu Cosa Nostra, capcană în care eu însumi am căzut până la citirea acestei cărţi, dar Cosa Nostra este destul de „inocentă” aş zice în comparaţie cu Camorra, căci victimele anuale a celei din urmă depăşesc de departe victimile mafiei siciliene. Citind această carte nu trebuie să pierdem din vedere că ea nu vorbeşte de o ţară din lumea a treia, ci face o radiografie, destul de dureroasă, a unui oraş din centrul Italiei: Napoli. Cei care au avut prilejul să călătorească în acele părţi au intrat, fără echivoc, în contact cu această realitate sumbră, care, adesea este etichetată drept „legendă”.

Poliţia italiană şi jurnalişti precum Roberto Saviano (care din 2006 nu poate face un pas fără o escortă a poliţiei) ne spun, cu argumente şi exemple irefutabile, că este o realitate cruntă. În periferiile oraşului, Secondigliano, Scampia, Tor Anunziata, copii de 12, 13 ani sunt antrenaţi de către camorrişti pentru răfuielile mafiote; traficul de droguri nu cunoaşte limite de nici o natură. Camorra a devenit un model cultural pentru şomerii exasperaţi din acele zone. Pentru copii de 12 ani, ţelul lor în viaţă este să fie respectaţi (acest termen trebuie înţeles în accepţiunea sa mafiotă), să aibe bani mulţi, cele mai frumoase femei şi apoi să moară aşa cum este demn pentru un adevărat camorrist: asasinaţi.

La Secondigliano, părinţii nu încearcă să pună o pilă bună pentru odrasla lor la vreo universitate sau loc de muncă, ci la boss-ul zonal al Camorrei, căci, o dată ajunşi asociaţi cu aceştia, prosperitatea este garnatată….la fel de garantată ca şi durata scurtă a vieţii. În acele zone, un puştan de 17 ani poate fi asemuit unui om de 35 în alte zone ale Europei. Copii nu mai merg la şcoală (părinţii nu se opun) ci încearcă să le deminstreze oamenilor din Sistem (cum mai este numită Camorra) că sunt demni de încredere şi că pot îndeplini cu succes şi cea mai sângeroasă misiune. Poliţia este depăşită de răfuielile mafioţilor şi, în pofida arestărilor masive, Sistemul nu slăbeşte deloc.

Desigur mă întreb ce se poate face pentru a se pune capăt acestei realităţi crunte? Desigur, răspunsuri teoretice se pot găsi….rămâne de văzut cât de sustenabile sunt. Promovarea culturii, propunerea altor modele culturale şi sociale, crearea de locuri de muncă prin deschiderea unor fabirici statale în acea zonă etc etc. Dar, acestor propuneri, le urmează o altă întrebare, mai mult retorică: la nivelul politicului se doreşte eradicarea acestei realităţi sumbre?

Restul e tăcere!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: