Conferinţă despre Andrei Scrima


M-am bucurat foarte când am văzut că la Roma va avea loc o conferinţă despre Andrei Scrima în perioada 29-30 octombrie 2008. Nu puteam rata ocazia de a participa la acest eveniment dat fiind faptul că l-am descoperit pe Scrima doar de puţina vreme. Printre conferenţiari se numără H.-R. Patapievici, Anca Manolescu, Bogdan Tătaru Cazaban, iar acesta a fost un argument în plus pentru a da o zi de şcoală pe o zi de conferinţă.

Dulcele stil românesc şi-a pus amprenta pe eveniment încă de la început, astfel încât conferinţa a început cu 20 de minute mai târziu decât era prevăzut. Mă aşteptam să fie aşa, prin urmare nu am plecat pentru a ajunge la ora anunţată şi am avut privilegiul ca totul să înceapă imediat după ce am intrat în sală.

În prima parte a zilei, organizatorii au dat „bun venit” conferenţiarilor şi ascultătorilor. Cu acest prilej am remarcat franceza impecabilă a domnului Marius Lazurcă, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun. Avea o muzicalitate cu totul aparte şi astfel am descoperit că franceza este o limbă chiar frumoasă, melodioasă.

În calitatea de preşedinte a Institutului Cultural Român, H.-R. Patapievici nu a ezitat să puncteze faptul că Andrei Scrima a fost mereu preocupat să-i ajute pe cei din jur în continuarea drumului pe care aceştia l-au ales. El nu încerca niciodată să propună propriul drum şi interlocutorilor săi. Deşi în plină dimineaţă, Patapievici purta papion. Nu sunt de fel un expert in d-ale modei, dar acest accesoriu mi s-a părut cel puţin nepotrivit.

Pentru a nu lungi foarte mult acest post pot spune că, cel puţin din punctul meu de vedere, conferinţele primei zile au fost mediocre, cu două excepţii. Prima relatare ce a trectu dincolo de mediocru a fost cea a lui Lucian Petrescu, La rèflexion anthropologique de Pèré Scrima, dar a fost cititè integral de pe foaie într-un ritm greu de urmărit.

Cea mai bine închegată relatare a fost cea a lui Bogdan Tătaru Cazaban, Andrei Scrima et la recherche de l’unitè. Lucrarea sa a fost structurată în modul cel mai nemţesc cu putinţă şi prezentată ireproşabil într-un limbaj şi o viteză discursivă ce permitea tuturor să-l urmărească. La finalul relatării sale, Cazaban a admis că învăţăturile lui Andrei Scrima nu au fost încă asumate de BOR, aceasta având reale dificultăţi în a-şi integra discursul lui Scrima în teologia oficială. Lucru foarte corect, dealtfel!

Să vedem ce ne rezervă ziua de mâine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: