Din nou despre experimentul secolului


După cum mă aşteptam, toată vâlva în jurul experimentului secolului s-a stins cu desăvârşire în doar câteva zile şi, astăzi, mai nimeni nu ştie ce se mai intâmplă. Oamenii de rând au uitat să se pregătească de ziua când o gaură neagră, produsă de acest experiment, va înghiţi tot pământul şi viaţa merge mai departe. Pentru sufletului fiecărui om cred că ar fi mai bine dacă nu ne-am mai agita ca un Pepsi pentru lucruri care depăşesc puterea noastră de înţelegere şi să nu luăm în serios toate vorbele răspândacilor de  te scenarii  apocaliptice.

Pentru cei interesaţi, iată câteva informaţii.

LHC-ul (Large Hadron Collider) a fost oprit în data de 29 septembrie 2008 datorită unei probleme la sistemul de răcire. Acum câteva zile, CERN a pus la dispoziţia presei un raport exhaustiv referitor la incidentul din 29 septembrie dar….de data aceasta mijloacele mass-media au refuzat să-şi facă datoria şi să informeze lumea. Cu ziariştii copy-paste pe care îi avem, nici nu mă mir!

Conform raportului, în data de 29 septembrie 2008, în sectorul 3-4 al LHC-ului s-a sesizat o uşoară scurgere de heliu. Sistemele de siguranţă au fost prompte şi tot experimentul a fost oprit pentru o investigaţie cât mai exactă. În urma cercetărilor, fizicienii au ajuns la concluzia că această scurgere de heliu s-a datorat unei conexiuni electronice defectuoase între doi magneţi ale LHC-ului. Au început deja reparaţiile necesare, iar cercetătorii speră să poată repune în funcţiune LHC-ul la începutul lui 2009. Până atunci, inginerii verifică conexiunile magnetice de pe parcurul întregului circuit, astfel încât un astfel de incident să nu se mai întâmple. Dacă se va mai întâmpla sau nu….rămâne de văzut.

Implicaţii filosofico-teologice ale experimentului

Implicatiile filosofico-teologice ale experimentului le-am tratat destul de schematic în prima mea luare de poziţie referitoare la acest experiment. În urma mai multor discuţii cu mai multe categorii de persoane am ajuns la concluzia că acest aspect necesită o ulterioară explicitare sau analiză.

Mulţi reprezentanţi ai bisericilor creştine, atţt clerici cât şi simpli credincioşi, am observat că rămân blocaţi pe poziţii ultradefensive şi au reale deificultăţi în a accepta experimentul, catalogându-l drept „lucrarea diavolului”, sau „mândire fără frontiere a oamenilor de ştiinţă”. Personal, încă mi greu să pun o etichetă definitivă asupra acestui experiment, dar atitudinea menţionată deasupra mă face să înclin mai mult spre o catalogare pozitivă a experimentului. Încă de la Galilei, observ că oamenii bisericii refuză absolut tot ceea ce este nou. Până la a refuza ceva şi a considera „lucrarea diavolului” cred că este nevoie de o reflecţie aprofundată asupra lucrurilor şi asupra mentalităţii cu care oamenii de ştiinţă implicaţi în acest experiment îşi conduc cercetările. Iată 2 exemple

1. Carlo Rubbia:

Este laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1984 pentru descoperirea bozonilor W şi Z (desigur, o descoperiră mai mult toeretică dedusă din Modelul Standard). A fost director la CERN între anii 1989-1993. Cercetările sale s-au cocnentrat apoi asupra materiei negre şi asupra noilor forme de energie regenerabilă. Iată ce spune Carlo Rubbia despre acest experiment:

„Cred că natura este mult mai înţeleaptă decât fizicienii! Ar trebui să avem curajul să spunem: lăsaţi natura să spună ce are de spus. Experienţele trecutului ne-au demonstrat clar că în lumea  infinitului mic este foarte naiv să facem predicţii referitoare la  descoperirile ce vor urma. Ar trebui să lăsăm deschis spectrul acestor posibilităţi şi, pur şi simplu, să ne bucurăm de frumuseţea ştiinţei.

2. Martinus Veltman:

– laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1999. Actualmente este profesor emerit la Universitatea din Michigan. Iată ce spune Veltman:

„Ce mă aştept de la LHC? Bună întrebare! Ceea ce eu aş vrea să văd este neaşteptatul. Dacă s-ar descoperi ceva ceea ce se intuieşte prin Modelul Standard -bozonul Higgs de exemplu- ar fi plictisitor. Eu aş dori ceva mult mai incitant decât atât. Ar putea să apară numeroase alte particule pe care nici măcar nu le-am intuit. De aceea abia aştept acest experiment”

După cum putem observa, nici Carlo Rubbia, nici Martinus Veltman nu denotă acea doză exacerbată de hybris pe care o acuză unii oameni ai bisericii. Rubbia recunoaşte clar superioritatea naturii, care până la urmă este opera lui Dumnezeu, în timp ce Veltman dă peste nas jurnaliştilor copy-paste care vrobeau toată ziua de „particula lui Dumnezeu” şi spune că el îşi doreşte cu totul alte rezultate.  Prin urmare, încă nu reuşesc să văd de ce acest experiment ar fi lucrarea diavolului. Evident rămân multe semne de întrebare referitoare la utilitatea acestui experiment, la costurile sale, la siguranţa sa…..dar nişte semne de întrebări nu cred că ne îndreptăţesc să etichetăm atât de uşor acest experiment.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: