Homo animalus carpatinus


Nu cu mult timp în urmă, un prieten şi coleg de nădejde pe nume Marius Pop, ne prezenta pe blogul său, într-un mod tragicomic, câteva adnotări referitoare la specia homo animalus, ce poate fi întâlnită pe străzile oricărui oraş din lume. Având proaspătă amintire a celor relatate de el şi trecând printr-o serie de experienţe cel puţin interesante, cred că am ajuns să individualizez o subspecie a homo animalus, şi anume: homo animalus carpatinus. În cele ce urmează vă voi prezenta câteva crâmpeie din experienţele ce mi-au revelat existenţa acestei subsepcii.

Pentru început vă propun un experiment. Desigur nu e foarte la îndemână, dar dacă aveţi ocazia, merită făcut. Vă propun să mergeţi într-un aeroport cât mai mare la terminalul de Departures când ştiţi că, într-un interval de 2, 3 ore, trebuie să plece o cursă spre Românica. Un astfel de aeroport are, probabil, câteva sute de birouri pentru barking, dar eu pun pariu că veţi reuşi să vă daţi seama numaidecât unde se îmbarcă românii. Eu am reuşit acest lucru fără să-mi obosesc prea mult puţinii neuroni de care dispun :). De regulă veţi vedea cozi frumos ordonate, câteodată şerpuind pe câţiva zeci de metrii, dar frumos aranjate, fiecare în spatele celuilalt. Acest peisaj va fi curând tulburat de coada românilor, care, de fapt, nu este o coadă cu o masă amorfă de homo animalus carpatinus care se îmbrâncesc, se ceartă, pierd orice tip de ordine. Fiecare exemplar se  pune  circumspect acolo unde îl taie capul şi unde crede că poate fenta mai uşor şi ajunge mai repede la rând. Toţi fac aşa! Fărăexcepţie. Văd la un moment dat un grup de tineri, mândria şi speranţa patriei de căpşunari şi îmi spun: „Uite, tinerii sunt civilizaţi. Ei se vor pune sigur la rând”. Nu termin bine cugetarea că grupuleţul de tineri merge ţintă prin lateralul mulţimii şi se pune în dreapta acesteia, cât mai în faţă cu putinţă. Îmi pun mâna pe frunte a disperare, dar nu se termină aici: Un domn mai negricios începe să ţipe la el:

-Măi nesimţiţilor. De ce nu staţi la coadă ca tot omul!!

Tinerii nu apucă să spună nimic că o altă voce urlă din spate:

-Da tu dom’le când ai venit de ce nu te-ai pus la coadă şi te-ai băgat în faţă.

DE aici, conflcitul nu se mai poate înfrâna. Gloata se împarte în două tabere: cei cinstiţi care s-au pus la rând şi cei necinstiţi care au încercat să fure rândul. Curând nu se mai poate înţelege nimic. Se aud doar urlete fără sens. Gălăgia creşte şi toţi se uită la gloată. Un vameş italian trecând pe acolo îi spune unui vameş mai tinerel: Questa e la fila de romeni (Acesta este rândul românilor). Amândoi încep să râdă. Eu mă revolt şi dau să le arunc o vorbă dar cred că am trecut printr-unul din rarele momente de înţelepciune şi am tăcut din gură. În fond, aveau dreptate.

Ajung pe glia ţării, în inima acesteia, în oraşul de la poalele Feleacului şi mă duc la gară. Îmi iau un bilet spre Timişoara la acceleratul Sighetul Marmaţiei-Timişoara de la 22:20. Am mai mers cu acest tren, si de fiecare dată am trecut printr-o experienţă marcantă. La fel şi acum.

Urc circumspect în vagonul indicat pe bilet şi mă opresc în uşa celui de al patrulea compartiment, căci acolo mi-au indicat ceferiştii să-mi aşez oasele. Deschid uşa! Sunt lovit aproape fatal de un miros extrem. Un miros greu de imaginat. Încercaţi să vă imaginaţi miros de picioare, miros de tărie, miros de transpiraţie, miros de spray, miros de fum de ţiară toate la un loc. Pe bancheta din stânga o doamnă stă lăfăită pe un loc jumate şi lângă ea se înghesuie pruncu-i de 14, 15 ani dormind cu capul la ea în poală. Era întins si peste locul meu. Dau bineţe oamenilor şi le aduc la cunoştiinţă că am loc în acel compartiment. Lumea e evident supărată de venirea mea. Doamne încearcă să-şi trezească odrasla trecută totusi de frageda prunciei şi ajuns cu nasul la pragul adolescenţei. Acesta deschide un ochi, mă scrutează apoi continuă să facă pe adormitul. De fiecare dată când mama încearcă să-l înduplece să se ridice, el dă din picioare şi urlă. Iată, un homo animalus carpatinus foarte interesant: femelă cu pseudo-pui. Văd că nu am nici o sansă să mă aşez pe locul meu aşa că îmi îndrept privirea spre bancheta din stanga unde pe 3 locuri stă întinsă o bătrânică îmbrăcată în negru şi fără pantofi. Veneau de acolo nişte mirosuri greu de imaginat.

Dau iară bineţe şi îi spun bătrânicei înmiresmate că am loc acolo în vagon şi că aş dori să intru în posesia sa. Bătrânica nu dă semne că s-ar îndupleca. DIn fericire, sau din nefericire, primesc întăriri: mai soseşte un tânăr care revendică loc în acel compartiment. Bătrânica nu are încotro şi se ridică. Începe să gesticuleze din mâini iar eu, instinctiv, mi-am acoperit nasul.

Mă pun jos. Lângă mine doarme mahmur un om la 35, 40 de ani. Dinspre el ies dampfuri de alcool şi tutun. Dau să-mi pun bagajul sus. Nici o şansă: locurile de bagaje sunt ocupate cu trei plase imense de rafie, binecunoscute de la iubiţii noştrii bişniţari. NU am nici o şansă, aşa că îmi pun bagajul la picioare.

Aflu peste câteva ceasuri că bătrânica înmiresmată vine tocmai din Rozablea, iar cazanul de horincă de lângă mine este unul dintre fii ei. Mă minunez şi mai tare. Am fost vara trecută în Maramureş si am văzut acolo locuri curate şi oameni aşijderea. De ce acest homo animalus carpatinus când pleacă cu trenul de Sighetul Marmaţiei-Timişoara nu se poate spăla şi nu îşi poate pune nişte haine care nu duhnesc a tot felul de mirosuri? DE ce nu poate sta încălţat în tren? De ce nu poate călători cu bagaje ordonate? Dacă cineva nu a fost în Maramureş şi merge cu acel tren, cu siguranţă nu va călca pe acele meleaguri veci pururi, din cauya unor homo animalus carpatinus ce îşi etalează generos caracteristicile.

Va urma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: