Platon şi Republica sa


Revenind la Platon, pot spune ca este unul dintre filosofii cei mai cunoscuti dar si cei mai prost descifrati. Acest lucru nu este o consecinta a neprofesionalismului cercetatorilor ci o urmare logică a procesului redactional. Platon nu a scris nimic oficial, ci numai anumite îndrumări (desigur secrete) pentru functionarea scolii sale filosofice. Dupa moartea sa, ucenicii sai au decis, incetul cu incetul, publicarea acelor îndrumări plus dialogurile pe ei le aveau cu Platon. Dar apoi mai apare o problema: in dialogurile platonice pe care le avem azi nu apare niciunde Platon, ci Socrate. Dar Platon vorbea de cele mai multe ori in numele lui Socrate de aceea se poate vorbi de un socratism platonic. Prin urmare este dificil sa ne dam seama care erau intradevar silogismele lui Platon si care erau cele preluate de la Socrate?

Din cauza acestor dificultăţi, dar şi din cauza unei viziuni extrem de profunde asupra realităţii, foarte multi pseudo-filosofi dau cele mai ciudate interpretari operelor lui Platon si fac dintre cele mai ciudate adnotari referitoare la viata sa. De aceea, unii i-au atribuit calatorii in Egipt (pe care el nu le-a facut) unde el ar fi intrat in contact cu religia iudaică şi cu cea egipteană; alţii au spus că a avut o formare şamanică în Asia Mică ş.a.m.d. Una dintre tendintele oamenilor moderni este aceea de a vedea in orice om intelept din antichitate un profet. Intr-o lume contrasemnată de ateism cred că acesta este un mecanism psihologic care arata in mod elocvent nevoia omului de sacralitate. Sa incercam totusi sa fim puţin raţionali şi să nu atribuim oamenilor din anul 500 î. Hr. cunoştiinţe care nu erau accesibile la acea vreme.

Prin urmare eu sunt foarte sceptic in privinta unei posibile descrieri a Caii Lactee de către Platon, cu atât mai puţin în Repblica , lucrare în cadrul căreia Platon are cu totul alte preocupări, şi anume viziunea sa politică. Lucrarea debutează cu o discuţie aprinsă asupra justiţiei de ude se trece in zona politicului. Platon afirmă aici, ajutându-se de mitul peşterii, că doar filosoful este cel mai îndreptăţit să conducă polis-ul deoarece este singurul care a reuşt să contemple forma Binelui.

IN cele din urmă, Platon trece în revistă o serie de 4 forme gresite de guvernare. Timocratia: forma de guvernamant bazată pe onoare. Aceasta are însă avatarul că oamenii ce iubesc onoarea vor avea apoi mereu tendinţa spre bunăstare şi posesiuni materiale, iar acest fenomen ar degenera ulterior în oligarhie. Aceasta împarte lumea în bogaţi şi săraci dar, pe măsură ce tensiunile dintre aceste două clase cresc, apare revolta şi dorinţa de egalitate ceea ce va conduce la o altă formă de guvernare, foarte cunoscută nouă astăzi măcar din punct de vedere teoretic, şi anume democraţia. Aceasta sporeşte libertăţile cetăţeneşti, iar când se va ajunge la o libertate generalizată se va simţi nevoia de o mână de fier şi se va trece la tiranie. Culmea, republica perfectă schiţată de Platon, în care filosoful este rege, se apropie cel mai mult de forma tiranică de guvernare!
Ca o adnotare ulterioară preluată din biografia lui Platon, trebuie menţionat că acesta a încercat să pună în aplicaţie statul său ideal în Siracuza, dar această tentativă a dat greş şi Platon a fost nevoit să fugă pentru a-şi salva viaţa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: