Revenire in nuanţe tomnatice


Revin în lumea internautică acum când foşnetul frunzelor căzătoare bate la uşile noastre şi, volens nolens, incepem sa privim vara la timpul trecut. Ne dăm seama că nopţile sunt mai reci şi zilele mai scurte. Iar noi plutim prin vârtejul timpului precum frunzele maronii de toamnă. Luna august a însemnat pentru mine o ieşire din această plutire inconştientă şi o aprofundare relaxată a realităţilor cele mai ascunse. A fost o evadare în liniştea de necuprins a locurilor necontaminate încă de vacarmul oraşului şi o redescoperire a unor locuri unice prin sălbăticia lor.

Când am plecat, ne aflam în miezul caniculei iar în ziu când m-am întors stăteam pe o bancă în Băile Herculane şi urmăream melancolic cum din bătrânii copaci cădeau abundent frunze colorate. A fost o evadare cât o vară întreagă! Între prima şi ultima zi se închide o lume în sine formată din impresii, bucurii, perplexităţi, sentimente care se feresc să ia forma unor litere fără voce, imagine sau sentiment. Probabil trebuie întâi rumegate şi apoi scrise.

Dar dincolo de această dificultate de a scrie deodată tot ceea ce am trăit, sper că am revenit în „civilizaţie” cu prospeţimea izvoarelor, cu răcoarea peşterilor, cu a(l)titudinea crestelor muntoase, cu statornicia turnurilor de apărare, cu perseverenţa stropilor de ploaie, cu cursivitatea râurilor, cu calmul lacurilor şi cu răbdarea brazilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: