Ortodoxia, teologia si cultura


Dialogul dintre teologie şi cultură nu este doar o opţiune personală a anumitor teologi, ci este o condiţie sine qua non a unei evanghelizări reale, menită să transmită mesajul lui Cristos astfel încât acesta să fie recepţionat în mod plenar de oamenii aparţinând diferitelor culturi. Astfel, dacâ în anumite locuri, evenghelizarea nu a avut un efect dorit, nu sunt de vină numai receptorii, ci emiţătorii, respectiv cei care transmit mesajul lui Cristos într-un mod inadecvat.

Încă de la începutul răspândirii creştinismului a existat această problemă, pe care creştinii trebuiau să o depăşească. În prima sa parte, creştinismul s-a răspândit într-un mediu elenist în care platonismul era redescoperit prin intermediul medioplatonismului şi a neoplatonismului, curente promovate de studioşi precum Filon din Alexandira şi Plotin. Aristotelismul trecuse deja într-un plan secund, societatea de la acea vreme fiind suprasaturată de gândirile materialiste (materialiste nu în accepţiunea modernă a cuvântului, ci în sensul în care epicureismul şi stoicismul încercau să definească lumea suprasensibilă pornind de la elementele physis-ului), iar în acest context doctrina profund spirituală platonică a avut un rol benefic.

Platon a plecat în aventura descoperirii lumii suprasensibile ajutat de „a doua nevigaţie”. Pentru el totuşi corpul nu era altceva decât închisoarea trupului. Pentru descoperi adevărata esenţă a sinelui omul trebuie să se debaraseze încetul cu încetul de materialitatea sa şi să se reidice spre contampalrea Ideilor, asupra cărora Ideea de Bine avea absolută întâietate. Aceasta se putea face prin adevărata cunoaştere a lucrurilor şi a ideilor. Analizând aceasta am putea spune că gnosticismul a fost mereu o tentaţie grecească. În aceste condiţii, creştinii trebuiau totuşi să găsească o soluţie pentru a propovădui bunătatea lumii materiale, ca so creaţie divină.

Plotin a depăşit dimensiunea demiurgică a logosului, introducând acel Unu care este deasupra logosului şi din care se desprinde logosul prin emanaţie. Astfel logosul nu mai este principiul realităţii ci o consecinţă a unui Unu de la care au luat fiinţă toate şi care rămâne unic şi incognoscibil. Iată că această concepţie vine într-un moment potrivit pentru creştinism, care într-o lume politeistă, monistă, trebuia să propovăduiască unicitatea lui Dumnezeu. Totuşi, chiar şi aşa exista o mică problemă: cum să exprimi adevărul treimic, pentru că în acest sens doctrina plotiniană nu era de nici un ajutor. Soluţia a venit tot din parte categoriilor greceşti, fâcându-se apel la celebra distincţie între ousia, substanţă, şi ipostasi, adică persoană. Iată deci cum cultura laică a putut oferi creştinismului anumite concepte de care acesta să se folosească pentru răspândirea sa.

Probleme în calea dialogului dintre cultură şi teologie încep să apară în Orient după lupta iconoclastă caştigată de iconoduli, dar care a şi adus cu sine o afirmare puternică a monahismului. Începând din acest moment a început un adevărat proces de fugă din calea culturii laice. Monahismul a propus şi a implementat fără scrupule propria sinteză, asupra realităţii. Cu acest monahism sintetizat a intrat în contact lumea slavă. Astfel se explică de ce în toate bibliotecile antice de la Kiev, Moscova, Tîrnovo se puteau găsi doar operele de factură monastică a sfinţilor părinţi. Astfel şi astăzi se crede că Sfinţii Părinţi se rezumă la operele monastice scrise de cei trei ierari şi Antonie cel Mare, Efrem Sirul şi se trec cu vederea operele patristice care dialogau cu cultura contemporană lor, respectiv patristica latină. Apare apoi Pelerinul Rus o excepţională expresie a sintezei monastice acceptate de slavi, şi considerată azi de ortodocşi şi de habotnicii creco-catolicii ortodoxizaţi, adevărata cultură bizantină.

Aşadar, trebuie să fim atenţi ce considerăm cultură bizantină, pentru că aceasta nu se echivalează cu sinteza monastică ce a ajuns la noi. Nu consider această sinteză ca fiind una malefică, doar că trebuie stiut că aceasta este doar o sinteză a unei culturi, nu cultura în sine. Resimţim astfel din plin în România subjugarea slavonă la care suntem încă supuşi, întrucât nu încape îndoială, ritul bizantin a intrat pe teritoriile noastre prin slavii ce au preluat din cultura bizantină doar această sinteză monastică. Mai mult, în continuare până în epoca modernă, biserica ortodoxă a promovat numai această sinteză monastică, iar ca argument am putea aduce faptul că prima carte tradusă în limba română, binenţeles cu litere slavone că doar noi nu eram latini, a fost Scara paradisului de Ioan Scărarul. NU pun la îndoială profunda valoare spirituală pe care această carte o are, dar nu putem să nu remarcăm faptul că traducerea ei în limba română încă dă mărturie despre sinteza monastică perpetuată până în zilele noastre!

Problema ortodoxiei în general apare în această epocă modernă, când disensiunile dintre diferitele biserici autocefale au devenit din ce în ce mai puternice. La rândul lor, în fiecare biserică autocefală s-au cristalizat două curente: unul ce propune perpetiuarea aceste tradiţii monastice, şi altul ce a reînceput dialogul cu cultura modernă! Astfel avem, pe de o parte, teologi ca Bulgakov, Losskij, Uspensky, Schmemann, care au reluat dialogul cu cultura, iar pe de altă parte avem reprezentanţii perpetuării sintezei monastice: Paisie Velicikovski, Iustin Popovic şi alţii. Din păcate între aceste două părţi există o luptă destul de acerbă, s-au mai bine zis, primi teologi ortodocşi enumeraţi sunt consideraţi filo-catolici şi aproape afurisiţi de adepţii tradiţiei pur monastice, în frunte cu mănăstirile athonite care se cred absolut îndreptăţite să îl tragă de urechi pe Patriarhul ecumenic Bartolomeu I şi pe episcopul Athenei. Aceasta este problema pe care ortodoxia ar trebui să o rezolve, pentru că altfel este greu de purtat un dialog cu aceasta, întrucât nu ştim cu cine să vorbim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: