De doua zile am asteptat confruntarea de astazi cu nerabdare. Asteptarea a fost rodnica. Nehotararea mea inca persista dar s-a atenuat foarte mult, iar optiunea mea incepe sa se contureze, chiar daca ramane, in esenta, o optiune lipsita de speranta si oarecum de scarba.

Dupa confruntarea de dinaintea primului tur am sustinut ca Geoana a avut prestatia cel mai buna. Am inceput sa vizionez dezbaterea cu mai multe asteptari…….asteptari care mi-au fost dezamagite crunt. MIrcea Geoana a fost la pamant, a fost cu capul in nori, parea ca un elev pe care profesorul l-a ridicat sa raspunda din lectia pe care nu a invatat-o. A fost prins in off-side de nenumarate ori, cu informatii lacunare cu o gandire extrem de superficiala. IN schimb, am ascultat mai mereu aceeasi placa, aceleasi vorbe care doreau sa-i confere “Prostanacului” aura de salvator al Romaniei, de om care reuseste sa coaguleze in jurul sau oamenii cu convingeri diferite pentru a lucra in echipa. Cam asta a fost tot ce ne-a spus Geoana. Aaa, da. Si propozitia “guvernul Johannis va gasi resurse”. Unde? Pe luna? Pe Marte? Sau au descoperit domniile lor un zacamant ascuns de petrol mai mare decat cel al Emiratelor Arabe?

Basescu a fost mult deasupra lui Geoana. A fost mereu informat, nu a putut fi prins in off-side. Temele bine facute. Profesorul l-a scos la raspuns in ziua lui buna. A citat din Titulescu, a venit cu un program (pana acum era acuzat de lipsa unui program). Nu a ezitat sa se lanseze si el in atacuri mai dure, dar ele au venit, in mare masura, ca raspuns la atacurile lui Mircea Geoana. La cele mai multe atacuri, Basescu a raspuns insa prin citarea unor legi, a unor masuri concrete. Spre deosebire de Geoana care spunea ca Johannis va gasi resursele, Basescu a propus un program bazat pe resursele existente, destul de precare.

La capitolul politica externa Geoana a fost execrabil. Dupa ce Romania a castigat un proces greu la Haga, Geoana vine sa vorbeasca despre exploatarea in comun a zacamintelor. Basescu a ramas ferm pe pozitie si propune o politica externa care sa nu se subordoneze niciunui alt stat, in timp ce Geoana nu propune altceva decat o subordonare la interesele Rusiei. Referitor la Moldova, Geoana a ezitat sa ia o pozitie, Basescu insa si-a manifestat din nou simpatia si sustinerea pentru tinerii care au protestat la Chisinau in aprilie. Basescu urmeaza oarecum sfaturile pe care Brzezinzki le-a dat, acum cateva saptamani, tarilor din fostul bloc comunist, si anume acela de a avea o politica verticala bazata pe propriile forte si nu pe bocetul pe umarul aliatilor mai puternici.

La capitolul economie, Basescu a venit iarasi cu un program viabil. Mentinera cotei unice de impozitare, pastrarea cotei TVA, toate masuri ce vin sa sustina IMM-urile. Geoana nu a parut deloc fericit cu ideea cotei unice de impozitare, in schimb a compensat cu reducerea CAS-ului, capitol la care Basescu a spus pas. De asemenea nu s-a spus nimic de impozitul forfetar, care cred eu ca nu este benefic pentru economie.

La capitolul reforma administratiei publice am ramas totusi surprins (in mod placut) de Mircea Geoana care si-a asumat in mod responsabil rezultatele referendumului, afirmand ca ar fi de datoria sa sa o puna in practica.

La capitolul agircultura consier ca opiniile celor doi nu au diferit in mod substantial cu nuanta ca Mircea Geoana a avut o viziune de stanga, marjand pe subventii si implicarea statului, in timp ce Basescu a mers pe ideea stimularii IMM-urilor si a initiativei private, idee de dreapta.

Nici la capitolul sanatate diferentele dintre programele celor doi nu au fost prea importante.

Din toate aceste motive, optiunea mea incepe sa se indrepte catre Traian Basescu. La nivelul discursului, Basescu a propus masuri mult mai realiste si mai bune decat Mircea Geoana care s-a bazat pe faptulca Johannis va gasi resurse. Mi si mila de domnul Johannis in caz ca va iesi Geoana presedinte.

Consideratii finale

Campania electorala de anul acesta a fost extrem de apriga. Toate partidele din opozitie (opozitie de fapt majoritara) au pornit pe ideea ca Basescu trebuie dat jos! Cu orice pret! Oare chiar asa este? Oare chiar orice pret? Personal nu sunt de acord cu faptul ca totul are un pret. Sa trecem dincolo de sensibilitati si de problemele cu care ne confruntam cu totii din cauza unui mandat de 5 ani pentru Basescu. Stiu, toata lumea va zice ca oricum ar fi, candidatii nu vor face nimic din ceea ce au zis.

Tuturor acestora le pun o intrebare. Oare unde sunt sansele mai mari sa se miste ceva? La un candidat care nici macar in discursul sau nu da o solutie concreta sau la un candidat care macar la nivelul discursului a propus ceva? Ok, Basescu e rau. De acord. L-am critica si il critic in continuare. Dar si daca este dat jos, trebuie pus ceva in loc. Ce punem in loc? O coalitie care aduna laolalta toate partidele politice si care ne zice ca Johannis va gasi resurse? Eu am indoieli.

In final fac un apel catre toti cititorii, care apartin ambelor tabere electorale. Sa nu uitam ca, dincolo de toate, acestea sunt doar niste alegeri! Dincolo de toate, macar noi sa ramanem oameni, sa ne pastram bunul simt si onestitatea.

Ion Caramitru: Un gest sinucigas

Foto: Agerpres

Ion Caramitru a anuntat ca a demisionat din conducerea PNTCD, in semn de protest fata de protocolul semnat cu PSD pentru sustinerea lui Mircea Geoana la presedintie. “Nu cred ca PNTCD poate sa faca un gest sinucigas de a-si distruge identitatea si rostul lui istoric. PNTCD nu poate fi asociat cu alianta contra naturii care este PSD”, a declarat el, la Realitatea FM.

Caramitru a precizat ca nu a stiut de acest protocol si nu crede in promisiunile celor care conduc PSD: “Nu cred in promisiunile, in actele si in originea acestor oameni care conduc astazi PSD. Ei sunt tarati de originea lor comunista si nu cred in moartea comunismului prin comunisti”.

“Cei care conduc PSD sunt fosti nomenclaturisti sau copii ai nomenclaturistilor, ai securistilor sau ai tututror celor care au facut raul cel mare in Romania si acum se pregatesc sa inghita PNTCD. Eu cu asta nu sunt de acord”, a spus marele actor.

El a subliniat ca PNT a reusit sa supravietuiasca 60 de ani in ilegalitate dar, dupa moartea lui Corneliu Coposu, “a inceput degradarea principiilor de baza” ale partidului.

“Dupa moartea lui Corneliu Coposu s-a ajuns la aceasta formula groteasca, aiuritor de parsiva de a se varsa in oala cea mare a fostilor comunisti”, a adaugat Ion Caramitru.

Sursa: Hotnews.ro

In urma unei discutii (intotdeauna) constructive pe care am avut-o in aceasta dimineata cu Dan, am fost rugat sa va expun cateva lucruri in legatura cu incidentele din ultimele zile ale campaniei electorale:

Am fost prezent marti la adunarea organizata de PNL, PSD si FDGR din Piata Operei si va pot confirma faptul ca manifestatia “spontana” nu a fost deloc spontana si deloc masiva (am auzit ca unii lideri PDL afirmau faptul ca ar fi fost vreo 2000 de contramanifestanti). In primul rand al contramanifestantilor se aflau vreo 20 de lideri locali ai PDL (din care personal cunosc 3-4) si vreo 20 de membri ai factiunii dure din galeria Politehnicii Timisoara (pe care ii cunosc personal). Asa ca mitul Revolutionarilor care au iesit in strada pentru mine este nul. Mai mult in urma meciului de aseara dintre Poli si Ajax am avut o discutie cu unii membri din galerie care mi-au spus ca au fost ademeniti cu cate 50 ron pentru a participa la contramanifestatie si sa genereze conflicte cu fortele de ordine sau cu participantii la mitingul PSD-PNL. De mentionat e faptul ca cei prezenti acolo sunt ceea ce in limbajul stadioanelor se numeste “hooligans”(care n-are nicio treaba cu “golanii” din 1989). Ei vin la meciuri doar cu scopul de a provoca suporterii adversi, fortele de ordine si cauta scandalul cu orice pret. Nu va aduce aminte genul acesta de manipulare de perioada de dinainte de 1989? Oameni adementi la diferite adunari pentru a-si aclama Presedintele, oameni invatati cum sa ridice pancartele si cum sa silabiseasca frumos numele Presedintelui?. Oare pentru ce au luptat oamenii la Revolutie? Eu unul cataloghez gestul (de campanie, oportun sau neoportun puteti adauga voi) al PSD-ului si PNL-ului ca fiind exprimarea suprema a libertatii castigate prin Revolutie.

In al doilea rand imi voi indrepta atentia catre problema filmuletului controversat. Ce e cert e ca filmul e real. Experitza primita (nicio alta experitiza in istoria INEC nu a fost acordata in doar 2 zile, iar unii sustin chiar ca ar fi imposibil ca o expertiza sa fie realizata  atat de rapid) de “inlacrimatul Presedinte” nu contesta veridicitatea faptelor ci doar faptul ca filmul a fost prelucrat digital. E si normal…Caseta originala nu a intrat in posesia nimanui, tot ce a fost difuzat pana in momentul de fata este prelucrat in format broadcast ca sa poata sa fie difuzat pe posturile de televiziune. Chiar Stolojan aflat aseara la o emisiune de pe Antena 3 a recunoscut ca Basescu a trimis pentru analiza o copie a copiei originalului. Cat despre provenienta filmului….eu ma indoiesc de faptul ca ar fi o “arma secreta” a PSD-ului; Geoana chiar a refuzat sa comenteze incidentul (poate fi o strategie de campanie). Ipoteza mea, chiar daca poate fi considerata conspirationista, este ca filmul a fost lansat de serviciile secrete, al caror sprijin Basescu l-a pierdut inca de anul trecut. Cauza principala a pierderii serviciilor este faptul ca Basescu a incercat sa se debaraseze de anumite persoane incomode in vederea alegerilor de anul acesta. Cea de-a doua cauza este faptul ca in lipsa de resurse financiare Basescu a umblat tocmai la salariile (nu neaparat nemeritate) oamenilor din servicii si parchete.

Inchei prin a va spune ce i-am spus si lui Dan: NU sunt sustinator al PSD-ului, cu atat mai putin a lui Mircea Geoana, dar il voi alege pentru ca macar daca au mintit, au mintit frumos. Geoana si Antonescu ne propun un guvern Johannis, Basescu ce ne propune? Anti-comunism? De ce nu a promovat legea lustratiei in 2004 asa cum a promis? Stiti cine ar fi fost principala victima a legii? (Da, si Iliescu…). M-am saturat ca Presedintele MEU sa vina din 2 in 2 ani…sa planga….sa se planga….sa se disculpe….sa planga…sa planga…si din nou sa planga. Daca vreau o telenovela sunt destule pe alte posturi de televiziune. Daca pot schimba postul din telecomanda, eu voi merge la vot pentru a schimba ceva din stampila….sau macar voi incerca.

P.S. Cat despre restul manifestatiilor spontane din tara…am o intrebare, sper logica. Cand au avut timp manifestantii sa-si procure print-uri si mash-uri cu “Timisoara suntem cu tine”?…Si una si mai buna…sa spunem ca au avut timp….dar parca era 1 Decembrie, Ziua Nationala, magazinele erau inchise…le-au facut manual?…Curat, Murdar…

Mai sunt doar cateva zile pana la alegeri si eu tot nehotarat am ramas. In comentariile din postarea “Mereu Timisoara” foarte multi cititori m-au indemnat sa votez. Cei mai multi au incercat sa nu-mi dea nicio sugestie, altii au incercat sa ma convinga sa votez cu Traian Basescu, crezand probabil ca datorita nemultumirii mele referitoare la “evenimentul Timisoara” voi fi usor de ademenit. Altii, la randul lor, m-au vazut deja in barca lor si m-au indemnat sa raspandesc un manifest pro-Basescu. Dat fiind faptul ca nu sunt un sustinator al lui Traian Basescu si ca am o parere destul proasta despre cum a inteles sa-si exercite mandatul de 5 ani, nu voi raspandi acest manifest in mod explicit. Chiar daca am pus link spre blogul respectiv, nu ma regasesc in acest demers propagandistic.

Pe toti ii consider prieteni si le multumesc pentru sugestii. Nehotararea mea este, insa argumentata pana la urma si incerc sa va fac partasi la aceste analize ale unui nehotarat.

1. De ce l-as alege pe Geoana? Campania PSD-PNL a fost una dintre cele mai josnice si murdare campanii electorale duse vreodata in Romania. PDL-ul lui Basescu nu a fost nici pe departe atat de josnica precum alianta anti-Basescu. Filmul s-a dovedit a fi un trucaj ieftin. Apoi evenimentele de la Timisoara, pe care ue continui sa le dezavuez. Cele trei intrebari pe care le-am pus au ramas tot fara raspuns: De ce 1 decembrie? De ce Timisoara? De ce Piata Operei?  Crin Antonescu a promovat, la nivel teoretic o Romanie a bunului simt, un bun simt de care PSD si PNL nu au dat nici cea mai mica dovada prin campania lor mediatica extrem de murdara.

Mai mult tot mitul cu un guvern de profesinisti condusi de Johannis (pe care eu oricum il puneam la indoiala) s-a dus de tot pe apa sambetei prin declaratiile lui Johannis pe care le puteti citit pe portalul Hotnews.ro. “Daca primarul Sibiului va fi premier, ministerele viitorului guvern vor fi negociate cu formatiunile care il sustin pe Klaus Johannis, in functie de ponderea lor in Parlament. Declaratia vine chiar de la Johannis, care a declarat ca “avem o constructie inedita, un Guvern politic, cu un premier independent”.

Astfel vom avea ministri precum Vanghelie, Mitrea, Corlatan, Orban etc si un premier care va avea un rol pur decorativ. Nici PSD si nici PNL nu sunt dispuse sa renunte la ciolan in favoarea binelui Romaniei.

2. De ce l-as alege pe Basescu? Daca iese domnia sa Presedinte nu cred ca vom avea un guvern legitim nici peste un an de zile! Alegerea lui Basescu ar conferi proportii catastrofale instabilitatii politice care de cateva luni s-a asezat peste romani. Probabil se va ajunge la alegeri anticipate, dar pana la ele, tot nu am avea un guvern. Apoi organizarea alegerilor ar dura ceva timp, rezultatele nu cred ca ar fi cu mult diferite. Proportia dintre partidele politice va fi cam aceeasi in Parlament. Datorita lipsei unui executiv si a intarzierii depunerii bugetului la inceputul anului viitor cred ca vor fi mari probleme economice, nu vor fi bani de lefuri, de pensii etc. Cand un executiv ar primi votul presedintelui, am avea iarasi un ministru servitor fidel, tot o marioneta in mainile unui papusar iscusit pana la urma.

3. Orice varianta as alege se profileaza varianta unui prim ministru de forma, unui prim ministru marioneta a carui imagine va fi folosita ca o umbra pentru a acoperi delapidarile si faptele de coruptie ale PSD, PNL si PDL Iata deci, orice varianta as alege, rezultatul este acelasi, dincolo de toate cliseele folosite: un guvern marioneta.

Din aceste motive raman nehotarat.

Nehotararea mea s-ar putea transforma in hotarare daca in seara aceasta Robert Turcescu ii va intreba pe amandoi candidati ce vor face daca vor pierde alegerile. Pentru a putea alege pe unul dintre ei, cred ca lucrul cel mai important este sa stim ce au de gand daca pierd.

Mai bine haimana,
Decit tradator,
Mai bine huligan,
Decit dictator,
Mai bine golan,
Decit activist,
Mai bine mort,
Decit comunïst.

Pentru a nu stiu cata oara incep prin a spune ca imi este absolut totuna cine va fi presedintele Romaniei dupa 6 decembrie! Indiferent daca iese Geoana sau Basescu, parintii mei nu vor trai mai bine, oamenii la tara vor avea WC-ul tot in spatele gradinii, viata in Romania va tot la fel de grea pentru noi romanii simpli si la fel de usoara pentru politicieni si gastile lor, indiferent ca va fi vorba de Udrea, Videanu, Ridzi, Berceanu, Puiu Popoviciu sau de Dinu Patriciu, Miron Mitrea, Marian Vanghelie, Hrebenciuc sau Adrian Nastase. Indiferent cine va iesi presedinte, marii corupti tot in libertate vor ramane si marii comunisti tot nedesconspirati.

Cu toate aceastea nu stiu ce a fost in capul psd-istilor, liberalilor si taranistilor. Stafful de campanie a lui Mircea Geoana a pregatit o campanie execrabila care, foarte posibil, il va costa pe “Prostanac” fotoliul de presedinte. Prima data a aparut toata tevatura cu filmul in care Basescu loveste un copil. Realitatea si Antena 3 au creat mult zgomot dar nu au facut decat sa-l ajute pe Basescu, caci aparitia filmului prea miroase a facatura.

Acum tot dezastrul de la Timisoara. As avea trei intrebari pe care doresc sa le adresez lui Mircea Goeana lui Crin Antonescu si lui Ghoerghe Ciuhandu!

De ce 1 decembrie?

De ce Timisoara?

De ce Piata Operei?

Timisoara a aratat ca nu si-a uitat martirii. Acest pact intre PNTCD si Geoana putea fi foarte bine semnat la Cluj. Bucuresti sau oriunde altundeva, dar nu la Timisoara, nu la 1 decembrie si nu cu miting in Piata Operei. Prin venele orasului curge sangele martirilor, un sange la fel e rosu ca si culoarea PSD-ului, o trista reminiscenta a comunismului. Rosul martirilor este sacru insa, in timp ce rosul PSD-ist are miros de Securitate. Putem caracteriza Timisoara prin ultimile doua versuri din referenul Imnului golanilor: “Mai bine mort,/decat comunist”.

Evident, se pune intrebarea care este comunistul? iar un raspuns clar este greu de dat. Basescu il acuza pe Geoana ca e comunist, Geoana il acuza pe Basescu ca e comunist. Mai mult, acum si Antonescu il acuza pe Basescu ca e comunist si Ciuhandu il acuza pe Basescu ca e comunist. Toti anti-basescienii il acuza pe Basescu ca e comunist. Interventia primarului Gheorghe CIuhanu a fost de un penibil de pus in rama atunci cand a declarat ca “cei care il voteaza pe Basescu trebuie sa stie ca voteaza comunismul”.

In ce partid s-au adunat majoritatea nomenclaturistilor fostului regim? In ce partid au facut sezatoare generalii comunisti, ofiterii de Securitate? In ce partid este presedinte de onoare cel mai vajnic comunist inca in activitate? }n ce partid se afla cel care i-a chemat pe mineri sa faca ordine in Bucuresti? Ma tem ca toate aceste au un singur raspuns: PSD. Inteleg ca din anumite ratiuni strategice PNTCD-ul a dorit sa incheie acest acord cu PSD-ul, dar nu trebuia sa o faca la Timisoara, nu de 1 decembrie si nu in Piata Operei. Si nu trebuia sa-l identifice pe Basescu cu comunismul. Macar PDL-ul si-a schimbat, chiar si numai de forma, culoarea specifica. PSD-ul a pastrat-o pe cea comunista. E greu sa arati cu degetul un Basescu comunist cand tu, partid istoric, partid cu atatia inaintasi care au murit in inchisorile comuniste, tocmai ai batut palma cu un partid in care s-a adunat floarea fostei nomenclaturi.

Presedintele PNTCD, Radu Sarbu, a tinut neaparat sa intreaca penibilul lui Ciuhandu si s-a hazardat sa declare ca si Coposu ar fi vrut asta. De unde pana unde? Sa fim realisti. NU putem stii ce ar fi vrut Coposu in asa vremuri tulbure unde mentalitatea comunista s-a disipat in toate formatiunile politice. Mi-ar fi totusi greu sa cred ca ilustrul COrneliu Coposu ar fi dorit o alianta cu PSD.

Dincolo de toate, ata de astazi imi ramane in memorie drept cel mai amar 1 decembrie pe care l-am trait pana acum. Sper ca viitorul sa nu-mi rezerve lucruri si mai amare.

Timisoara va ramane mereu Timisoara, orasul in care sangele martirilor este mai scump decat orice alianta politica facuta rational!

Agenda jurnalistica a României este iremediabil epuizată până după 6 decembrie, astfel incât este greu să apară un subiect, oricât de important ar fi el, care să apară pe prima pagină a zairelor sau care să fie obiectul unor dezbateri civilizate la televiziune. Aşa-numitele televiziuni de ştiri sunt mult prea ocupate cu difuzarea obsesivă a filmului în care Băsescu pare că loveşte un copil, astfel încât le scapă unele subiecte care sunt mult mai importante pentru viitorul Europei decât alegerile din 6 decembrie.

Un subiect important amplu dezbătut în presa internaţională şi oarecum neglijat în totalitate în presa românească este referendumul care a avut loc în Elveţia referitor la interizicerea construirii de minarete. 57% din populaţia elveţiană a fost de acord cu această interdicţie, atitudine ce a creat consternare şi îngrijorare în mai multe ţări ale lumii, începân, evident, cu ţări majoritar musulmane precum Turcia.

Aspecte preliminare

În primăvara anului 2007, “Comitetul din Egerkinger” a propus pentru prima dată introducerea unui articol in Constituţia Elveţiei care să interzică fără excepţie construirea de noi minarete în Elveţia. Autorii acestei iniţiative sensibilizau opinia publică asupra unei islamizări rapide a Elveţiei, definind minaretele drept fiind un simbol al dorinţei de putere a musulmanilor.

Prin Constituţia sa, Elveţia este o ţară unde democraţia se exprimă în mod direct prin referendum. Guvernul are obligaţia de a organiza referendum pentru a cere părerea cetăţenilor în ceea ce priveşte problemele foarte importante. În Elveţia, referendumul nu este unul consultativ, cum se întâmplă în România, şi nici unul exclusiv abrogativ, cum se întâmplă în Italia, ci are valoare de lege. Organizarea referendumurilor este la orinea zilei in Elvetia, astfel încât, de cele mai multe ori participarea la vot este destul de redusă. În cazul referendumului referitor la interidicţia de a construi minarete, prezenţa la vot a fost de 55%.

Partitul Popular din ELveţie (SVP) şi partidul EDU (uniune de dreapta) au fost jucătorii politici care au propus acest referendum susţinând necesitatea unei asemenea interdicţii. Referendumul a fost organizat pentru data de 29 noiembrie 2009. Sondajele de opinie dinaintea referendumului inicau faptul că doar 37% intre elveţieni vor fi e acor cu interdicţia de a construi minarete. Guvernul de la Berna şi reprezentanţii oamenilor de afaceri au făcut un lobby activ în favoarea dreptului la libera exprimare religioasă. Prin urmare, rezultatul de duminică a fost extrem de surprinzător pentru toată lumea.

Din punct de vedere al politicii internationale, au existat tensiui între Elveţia si Libia, după ce la Genf a fost arestat, acum câteva luni, fiul lui Gaddafi. Regimul lui Gaddafi nu a ezitat să răspundă arestării fiului său prin răpirea a doi oameni de afaceri elveţieni care sunt ţinuţi ostatici de mai multe luni. Gaddafi a catalogat rezultatul referendumului drept un “act duşmănos”.

Reacţii la rezultatul referendumului

Rezultatul referendumului a fost primit cu consternare şi îngrijorare în toate ţările din Europa, Elveţia neavând în acest moment niciun aliat pe plan internaţional care să o susţină. În pofida acestei evidenţe, liderii SVP, dar şi guvernul de la Berna au susţinut că Elveţia trebuie să-şi păstreze actuala structură democratică a ţării.

Oskar Freysinger, deputat SVP din cantonul catolic Walls, a vizitat duminică seara moscheea din Lausanne, dorind să afle rezultatul referendumului chiar în acel loc. Freysinger nu a dorit să comenteze în mod direct rezultatul ci s-a limitat să afirme că este bucuros pentru faptul că elveţienii au votat altfel decât au fost îndemnaţi de mass-media elveţiană.  Freysinger este de părere că vălul purtat de femeile musulmane ar trebui interzis în şcoliile elveţiene, afirmând totodată că musulmanii sunt liberi să-şi urmeze religia în sfera privată.

Hans Kueng, teolog elveţian stabilit la Tuebingen, dezaprobă cu hotărâre rezultatul referendumului de duminică, afirmând că acesta ar putea avea consecinţe grave asupra economiei, dar şi asupra imaginii Elveţiei în lume. Kueng afrimă că nicio altă ţară din Europa nu are o legislaţie care să interzică edificarea minaretelor. Teologul consideră că musulmanii sunt o comunitate foarte bine integrată în viaţa elveţiană, dar că această integrare armonioasă va avea de suferit o dată cu intrarea în vigoare a prevederilor care interzic construirea minaretelor.

În Turcia a existat o opoziţie vehementă împotriva acestui referendum, premierul turc Erdogan considerând că rezultatul referendumului este nedrept şi împiedică libertatea religioasă.

În Italia, atât Gianfranco Fini (parlamentar de dreapta), cât şi Fausto Bertinotti, s-au arătat surprinşi de rezultatul referendumului, considerând că violează drepturile fundamentale ale omului. Oficialii partiului Lega Nord (extremă dreapta) nu au condamnat, dar nici nu au aprobat public rezultatul referendumului.

În Germania, secretarul general al CSU, Alexander Dobrindt, a declarat că rezultatul referendumului din Elveţia nu trebuie comparat hazardat cu situaţia musulmanilor din Germania. Dobrindt îndeamnă la o analiză profundă a motivelor care au dus la acest rezultat al referendumului, menţionând faptul că ideea unei interdicţii de construire a minaretelor nu poate fi transpusă în realitatea germană.

Pe de altă parte, Wolfgang Bosbach (CDU) a declarat că votul de duminică este expresia unor temeri cu privire la islamizarea societăţii care sunt reperabile şi în Germania.

Partidul Verzilor din Elveţia a declarat că se va adresa CEDO, organism care ar putea declara nul rezultatul referendumului.

Reflexii

Rezultatul referendumului de duminică din Elveţia este, fără doar şi poate, expresia unei terori a fricii şi a unei crize acute de identitate în care se află majoritate cetăţenilor europeni. Este un vot care contravine, în mod clar, dreptului la o exprimare liberă a propriei credinţe religioase. În aceeaşi măsură, votul elveţienilor este o palmă dată musulmanilor.

Să analizăm puţin frica elveţienilor. Frica este cauzată de  necunoaşterea  culturii musulmane şi identificarea acesteia cu atitudinile acelor musulmani fundamentalişti care au luat în prizonierat propria lor religie pentru a o putea folosi în scopuri beligerante si “beligenerante”. Populaţia europeană pune semnul = între islamul în sine şi fundamentalismul islamic ce dă naştere terorismului. Mecansimsul psiholgic este simplu. Dacă eu am un vecin ucrainean pe care nu îl cunosc decât epidermic şi aflu despre un alt ucrainean care a făcut o crimă, mai mult ca sigur voi începe să mă tem de vecinul meu ucrainean. Eventualele certuri vor fi provocate (daca vor exista certuri intre mine si vecinul ucrainean) se vor naşte, în mare parte, din temerile mele, nu din comportamentul lui. Prin urmare, frica apare din cauza ignoranţei! Mai mult, frica generează comportamente violente! Nu neapărat la nivel fizic.

Pe de altă parte, frica este multiplicată la infinit când există o criză acută de identitate. Dacă nu îl cunosc pe vecin, îmi va fi frică, dar dacă am dubii reale referitoare la identitatea mea, această frică va fi incomensurabil mai mare şi mai dăunătoare. În primul caz, frica poate fi ţinută uşor sub control şi depăşită. În al doilea caz, frica este necontrolabilă şi dă naştere unor atitudini precum cele exprimate prin referendumul din Elveţia. În momentul în care noi ca europeni, sunt stăpâni pe propria noastră identitate, nu ne poate fi frică de o islamizare a societăţii. Acest lucru poate surveni doar atunci când nu există o identitate europeană bine închegată.

Avem, practic, o confruntare între două tipuri de identitate: una europeană nu foarte bine închegată, şi una islamic extrem de bine închegată. În acest context, ne putem teme de o islamizare a societăţii, dar în acest caz, vina nu este a musulmanilor, ci a noastră pentru că lipsa unei identităţi bine închegate reintră pe deplin în sfera noastră de responsabilitate, şi nu în sfera lor.

Prin urmare trebuie să plecăm de la o realitate. Ne este frică de pericolul de islamizare. Dacă vrem să facem ceva pentru a scăpa de islamizare ar trebui să începem prin a ne defini pe noi înşine ca entitate colectivă europeană, care promovează anumite valor, care este purtătoarea unui anumit tip de cultură etc. Interdicţia de a construi minarete în Elveţia nu dă rezolvare fricii e islamizare, ci ne adânceşte şi mai mult în întunericul acestei temeri. Mai mult, această atituine pune o prăpastie incolmabilă între mine şi vecinul meu.

Prin urmare, rezolvarea acestor probleme ar trebui căutată altundeva, nu în interdicţia minaretelor. Ar trebui căutată în noi înşine, ar trebui căutată la nivelul mentalului colectiv european şi în dorinţa sinceră de a cunoaşte cu adevărat cultura islamică, nu să o confundăm şi echivalăm cu fundamentalismul islamic.

Cand soarele va fi apus deja peste ziua de 6 decembrie pecetluind viitorul ceţos al unei Românii mult prea aplecată spre scandal şi senzaţional, fantasmele trecutului se vor sălăşlui pentru încă 5 ani printre noi toţi, probabil fără ca noi să ne dăm seama. Sub mantia minunată a sfântului Nicolae o parte a românilor va exulta, alta va pleca fruntea, iar majoritatea românilor vor rămâne pe cap cu aceleaşi probleme ca şi înainte. Noaptea dintre 6-7 decembrie va fi o veritabilă noapte a sufletului, când firile mai deschise către meditaţie îşi vor face o introspecţie în sfârşit obiectivă, vor contempla abisul în care au căzut pentru a putea spera în mâna puternică a sfântului Nicolae care să-i călăuzească din nou la lumina soarelui.

Momentan ne aflăm cu toţii în peştera ignoranţei, cea conturată atât de frumos de Platon. Suntem prinsi in nimicurile aceste campanii electorale certandu-ne pentru formele ce le vedem proiectate pe pertele peşterii. Pentru unii, formele par mai portocalii, pentru alţi sunt, dimpotrivă, roşiatice. Suntem prinşi în mecanismul unei determinări fatidice care se exprimă secvenţial prin apartenenţa, uneori inconşitentă, dar aproape mereu funamentalistă, la unul dintre grupurile care dispută cu elocinţă culoarea umbrelor de pe perete. Un mecanism care nu lasa loc de libertate interioară.

Despre libertate este vorba, mai mult, despre libertatea interioară a intelectualului care ar trebui sa fie motorul principal al evolutiei unui neam spre o lume mai bună, spre un popor educat, spre gustul armoniei. Referitor la această libertate interioară a intelectualului, Andreo Pleşu scrie următoarele cuvinte în Dilema Veche: “Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O să ziceţi că aşa e jocul („în doi, în trei, în cîte cîţi vrei“), dacă te hotărăşti să intri în el. Poate. Dar există riscul, pentru jucători, să-şi piardă libertatea interioară”.

Da, l-am citat pe Andrei Plesu şi prin aceasta m-am compromis deja în faţa celor care susţin înfocaţi că umbrele ce le văd pe peretele peşterii sunt roşiatice. Probabil unii dintre ei vor citi aceste cuvinte, profetice aş îndrăzni să spun, fierbând de revoltă şi resentiment, acuzându-l pe Andrei Pleşu de demagogie şi pe mine de rea voinţă. Şi totuşi, Andrei Pleşu este singurul intelectual asociat cu Traian Băsescu care are încă libertatea interioară de a spune lucrurilor pe nume, de a nu vedea în fiecare declaraţie a Preşedintelui o victorie, de a nu conferi oricărui gest prezidenţial o conotaţie salvifică. În articolul citat, Anrei Pleşu vorbeşte despre obiectivitate. Desigur, obiectivitatea nu poate fi niciodata perfecta, dar totusi nu ezita sa surprinda defectele lui Basescu şi faptul că întreaga situaţie politică românească este o dezamăgire.

Revenind la libertatea interioară a intelectualilor, nu mă sfiesc să afirm că aceasta este redusă la minim în cazul unor persoane precum H-R. Patapievici sau Vladimir Tismaneanu. Odată cu această remarcă mi-am ridicat în cap şi tabăra celor care văd pe perete umbre portocalii. Voi argumenta însă. Spre deosebire de Mircea Badea care îl denigrează pe Patapievici cum i se iveşte o minimă ocazie, eu il apreciez foarte mult pe domnul Patapievici pentru ceea ce a scris. Il apreciez pentru Omul recent, pentru Zbor în bătaia săgeţii, pentru Cerul văzut prin lentilă, pentru Ochii Beatricei, pentru dialogurile şi intervenţiile din Sensuri metafizice ale crucii, dar îi dezaprob cu hotărâre pentru activitatea propagandistică de susţinere a lui Traian Băsescu. Am adesea impresia că Patapievici a devenit un fel de avocat din oficiu care trebuie să ia tot la două zile o poziţie publică de susţinere al lui Băsescu. Spre deosebire de Plesu, Patapievici nu si-a permis nicio clipa sa-l critice pe Traian Băsescu, să-l mustre, să-i explice că lucrurile stau altfel. Politicianul ar trebui sa fie cel care sa ia aminte la cuvintele intelectualului si nu intelectualui la inrumarile politicianului. Această inversiune perversă de roluri este semnul pierderii libertăţii interioare.

Cand intelectualul îşi pierde libertatea interioară nu mai există dezbatere de idei, ci doar sensibilitati. Atunci când intelectualul îşi piere libertatea interioară, tot poporul regreseaza pentru ca în mentalul colectiv intelectual devine politicianul (chiar dacă nu a citit nici 3 carti) in timp ce intelectualul este vazut ca o piesă de decor. Educaţia, cultura, înţelepciunea nu mai sunt atunci valori pe care poporul să-şi dorească arzând să le urmeze, pentru că nimeni nu şi-ar dori să fie doar o marionetă. Prin urmare, când intelectualul îşi pierde libertatea interioară, poporul îşi piere apetitul pentru cultură şi întreaga societate se află într-un regres continuu. Valorile devin non-valori şi anormalitatea devine normalitate.

Nu înţelegem deloc miza acestui joc. Andrei Pleşu şi-a dat seama că este o miză aproape inefabila. Un fel de totul sau nimic. UN fel de ruleta ruseasca cu un revolver cu 6 gloanţe. În acest context, nimeni nu are de câştigat, nici Băsescu, nici Geoană, nici cei care văd pe peretele peşterii umbre portocalii şi nici cei care văd umbre roşiatice. Acest joc halucinant în care intelectualii îşi pierd libertatea interioară este atât de pervers încât ne dă tuturor impresia că ne poate oferi o lume mai bună. Acest joc ne promite totul, nu ne dă nimic, dar ne ia totul! Ne ia fărâma de divinitate pe care o avem în noi: libertatea interioară.

Cum mai este doar o saptamana pana la algerile din 6 decembrie, este timpul sa luam din nou pulsul electoratului .

Sunt obosit. Am avut o zi foarte grea. Am reusit sa deschid calculatorul doar acum seara. DIncolo de toata murdaria campaniei electorale am gasit si o stire care m-a bucurat, si anume numirea lui Dacian Ciolos in functia de comisar european pentru Agricultura. Nu credeam ca se va intampla asta. Credeam intr-un blat facut in favoarea Irlandei. Credeam ca Irlandei i-a fost promis acest post pentru a face lobby pozitiv cetatenilor irlandezi pentru a vota la referenum in favoarea tratatului de la Lisabona. M-am inselat.  Cred ca acesta este un succes al Romaniei, un succes al diplomatiei romanesti si, trebuie sa recunosc, un succes al lui Basescu. Stiu, sustinatorii coalitiei anti-basescu imi vor sari in cap. Dar acesta este adevarul.

Am avantajul de a fi neutru acum. Nu-l sustin nici pe Geoana, nici pe Basescu, din simplul motiva ca, pentru mine, intre cei doi nu exista un rau mai mic. Sunt doua rele la fel de mari.

Desigur, aceasta numire a venit intr-un moment cheie pentru Romania: campania electorala. Cu siguranta, aceasta numire va fi instrumentalizata electoral (poate a fost deja dar since rnu am apucat si nici nu am chef sa citesc toate site-urile de stiri si de campanie ale candidatilor). Si, din nou, vorbind obiectiv, mi se pare mult mai normal sa instrumentalizezi in scoprui electorale o astfel de numire decat un film care poate fi (sau chiar este dupa cum multi au demonstrat) o facatura.

Sa facem un bilant al ultimelor doua zile. Coalitia anti-Basescu ataca printr-un film indoielnic. Basescu contraataca printr-o numire europeana. AVANTAJ BASESCU as zice. Mare avantaj! Cred ca rezultatele din 6 decembrie s-au jucat in aceste 2 zile. Sustinatorii lui Basescu pot sufla usurati. Coalitia anti-Basescu s-a sabotat singura.

Reiterez faptul ca, din punctul meu de vedere, singura parte negativa acestui film este reactia lui Basescu de la realitatea TV, care, de fapt, a justificat lovirea atunci cand esti injurat. Daca toti am face asa, cred ca jumatate dintre romani ar trebui sa fie la spital .

Sa ne bucuram totusi de numirea lui Dacian Ciolos. Avand un comisar european la agricultura poate se va misca ceva si in agricultura romaneasca. Banuiesc ca accesarea unor fonduri europene pentru agircultura este acum mai accesibila. Sa fie intr-un ceas bun!

DIn ciclul “ce a invatat Traian Basescu pe mare” va propun urmatorul “file video” (vorba domnului Stan, care ma exaspereaza) in care Traian Basescu loveste un pusti.

Chiar stateam si ma ganeam oare ce dezvaluiri socante vor mai aparea in aceasta campanie electorala. Acest video depaseste cu mult toate scenariile pe care mi le-am imaginat. INtr-adevar, o prestanta de Presedinte, un presedinte care a facut o alianta cu poporul! Chiar il mai vreti inca 5 ani?

P.S. Insusi Basescu este convins ca nu mai are cum sa prinda un mandat. Si-a facut prea multi dusmani. Dupa ce va pleca de la Cotroceni si va fi renegat chiar de proprii sai colegi de partid as propune ca viitorul presedinte al Romaniei sa organizeze o gala K1 in care Traian Basescu sa-l infrunte pe Sammy Schilt ca sa ne arate tuturor calitatile sale de luptator.